jeudi 11 avril 2019

Snorkeling in Half Moon Bay, West End, Roatan, Honduras - Prima lecţie


„Pune-ţi vaselină pe mustaţă! Aşa. Nu freca să intre în piele! Trebuie să rămână pe mustaţă.
Acum puneţi masca. Trage aer pe nas! Simţi că se lipeşte masca de faţă? Da? OK.
Acum ia tuba între dinţi. Respiră numai pe gură! Ca atunci când eşti răcit şi ai nasul înfundat.
Ba da, acum e vesel. De data asta e vesel. Eşti gata? O luăm spre stânci.
Pornim!”


Am trecut de 69 de ani şi iau prima lecţie de snorkeling.
Profesor îmi este Cristina. Cu ea alături, ştiu că nu mi se poate întâmpla nimic rău.
Mihaela mi-a spus că am cel mai bun dive instructor din lume.
De fapt nici nu ne scufundăm (dive), ci rămânem la suprafaţă*.
Pornim!


Urmarea e fără cuvinte.


Ca un film colorat şi mut, în care inserturile sunt înlocuite de semne,


dintre care cel mai des revin două: „Priveşte încoace!”, „Uită-te acolo!”


Cuvintele vor reveni seara, când vom încerca să dăm nume amintirilor.


De fapt, aceasta a fost singura lecţie practică de snorkeling.


Următoarele experienţe de acest fel le-am trăit singur printre alge, corali şi peşti.


Însoţit uneori de aparatul de fotografiat datorită căruia există imaginile de faţă.


* Şi în apa dintr-o piscină se poate pluti la suprafaţă la fel de uşor ca în apa mării? - o întreb peste câteva zile pe Cristina. 



„Sigur că da” - îmi răspunde. „Doar ai văzut în filmele poliţiste. Totdeauna când este găsit un cadavru într-o piscină, pluteşte la suprafaţă. 
Trebuie doar să stai foarte liniştit.” 

😊 😊