Aici & Maintenant

Pe gânduri - Eşti ceea ce admiri (retranscris)

2012-02-10T06:48:00.000+01:00

"Cei pe care îi admir [...] sunt oameni cu slăbiciuni, cu suişuri şi coborâşuri...

Mă interesează tot ce ţine de ei, viaţa ca şi opera lor.
Mistică, științifică, artistică sau numai meșteșugărească, sau niciun fel de operă în afara desăvârșirii ființei lor."

Mircea Cărtărescu - Eşti ceea ce admiri, EvZ, 10 februarie 2012

Museu Calouste Gulbenkian, Lisabona - foto MSChirca

Cântece de demult (6) - Carnetul corporalului Lucaciu, 1892 - Sărutarea preţioasă

2012-02-08T05:00:00.000+01:00

Caut pe Google trei cuvinte: "Lucaciu DumitruSălişte".

"Vezi, tânule" - îi spun, privind ecranul - "aicişi aici şi dincoace, vorbeşte despre carnetul matale cu versuri. Acela pe care l-aiscris când ai făcut armata. L-am rătăcit de nu-l mai găseam. Acum, că l-amgăsit, mi-am zis că e bine să-l pun pe blog, să nu se piardă iară."

Îl privesc în gând, aşa cum mi-l aduc aminte. Stă pe opiatră mare, ca cea pe care am pus-o în grădină, sub brad. Alături e tâna. Evară, după-amiaza, şi stau amândoi la soare. Eu stau ciuci pe o treaptă, în uşascărilor care duc sus. Am venit cu părinţii să‑i vedem... Trebuie să fi avut vreo patru ani. Locuiam încă laSibiu.

Casa din Sălişte, de la poalele pădurii, nu mai e... Amai rămas doar râul, pe care îl ascultam când dormeam în camera din faţă, cufereastra deschisă... Amintiri de demult... Continui să răsfoiesc paginilecarnetului cu coperţi negre, scris în 1892 şi 1893 de Lucaciu Dumitru, "corporaldin Sălişte".

Sărutarea preţioasă

De la noi, ceva la vale,

S-a scumpit guriţa tare

Şi-a venit altul frumos

Nu da gura din 3 zloţi

Ş-a venit altul viclean

A luat guriţa p-un an.

De nu ţi-ar fi mândră dor

N-ai veni după obor

De nu ţi-ar fi mândră milă

N-ai veni după stupină

Sara cu furca în mână.

Frunză verde ş-un bănuţ

Nu stă lumea într-un drăguţ

Frunză verde ş-o frăguţă

Nu stă lumea într-o drăguţă.

(? Vai) mânduţu de la (? Cai)

Dar guriţa cui i-o dai?

Dă-mi-o mie cu chirie

Până la Sânta Marie.

Hop mândruţo mândra mea

De ţi-ar umbla fusul în mână

Cum îţi umblă limba-n gură.

Fusu' în mână stă mereu

Litra în gură face tau

Fusu' în mână sfârâieşte

Litra în gură clocoteşte.

Hai săracul ce voinic

Abia îl vezi din Pipirig

Când se pune în (?)

Îi dau miriştile în gură

Şi-are gândul să mai crească

De-o palmă să se lungească.

Măi bădiţă ochii tăi

Mâncă-mi bănişorii mei

Leleo sprâncele tale

Mâncă-mi paralele mele.

Paginile precedente ale"Carnetului corporalului Lucaciu, 1892" sunt aici:

59 - Luna de miere

60 - Să fim cuminţi

61-62 - Sârba amorului

63 - Pomelnicul

64 - Iubirea fetelor.

Agăţată-n crengi, luna...

2012-02-06T05:00:00.000+01:00

Gard / Clôture - rue Cabanis, Paris 14e

2012-02-04T05:00:00.000+01:00

"L'esprit d'observation doit remplacer l'esprit de système*"

- visiblesur un mur rue Cabanis - Paris 14^e
cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_Jean_Georges_Cabanis (03/02/2012)

Cabanis, Pierre Jean Georges (1757 - 1808) -médecin, physiologiste et philosophe français.

* "L’esprit de système c’est un esprit critique qui doute de tout sauf de lui-même."
http://vivelarepublik.blogspot.com/2009/12/contre-lesprit-de-systeme.html

Vals lent

2012-02-02T05:00:00.001+01:00

Duminică de iulie, la Villette - sau aici

Fraîchement moulu

2012-01-31T05:00:00.000+01:00

Pauză de cafea, Lille

Un studiu fără precedent: ELFE, Franţa - Radio (70)

2012-01-29T05:00:00.000+01:00

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvintepotrivite", redactori Corina Negrea şi Dan Manolache,transmisă vineri, 27 ianuarie 2012, de

Radio România Cultural.

http://www.radioromaniacultural.ro/

Vezi şi blogul emisiunii, publicat de Mihaela Starton:

http://stiintaincuvintepotrivite.radiocultura.ro/2012/01/stiinta-in-cuvinte-potivite.html

Cu mulţumirideosebite colegilor din regia tehnică pentru grija şi inspiraţia cu care alegde fiecare dată melodia care urmează intervenţiei!

Bună ziua tuturor!

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre un studiu fărăprecedent în Franţa, al cărui obiectiv este să răspundă la o întrebare aparentfoarte simplă: cum cresc copiii noştri? Altfel spus: care sunt efectelemediului, ale anturajului familial şi ale condiţiilor de viaţă asupra dezvoltăriilor fizice şi psihice, asupra sănătăţii şi capacităţii lor de a se integra însocietate.

Intitulată ELFE, siglă ce rezumă termenii Etude Longitudinale Française depuisl'Enfance, această experienţă inedită mobilizează nu mai puţin de 400 decercetători reprezentând un număr impresionant de discipline ştiinţifice şi seva desfăsura pe o durată de 20 de ani. Dimensiunile eşantionului de populaţiestudiat sunt şi ele impresionante, căci este vorba de nu mai puţin de 20.000 debebeluşi, toţi născuţi în 2011.

20.000 de bebeluşi născuţi în 344 de maternităţifranceze desemnate prin tragere la sorţi, şi ai căror părinţi au acceptat săparticipe la această anchetă ambiţioasă şi inedită, vor fi urmăriţi, cântăriţi,măsuraţi, analizaţi şi studiaţi până la vârsta de 20 de ani.

Scopul studiului este de a elucida modul în careschimbările considerabile intervenite în ultimele decenii, cum sunt prelungireaduratei de şcolarizare, schimbarea obiceiurilor alimentare, sedentarismul,poluarea de toate tipurile sau apariţia noilor modele familiale, influenţeazădezvoltarea noilor generaţii.

Studiul, pilotat de Institutul Naţional de StudiiDemografice şi de Institutul Naţional pentru Sănătate şi Cercetare Medicală, nuse va mulţumi să constate. Concluziile sale vor sta la baza noilor strategiinaţionale menite să optimizeze dezvoltarea, starea de sănătate şi socializareanoilor generaţii. Cu alte cuvinte, ele vor sta la baza viitoarelor politicisociale şi de sănătate publică.

Foto: Cité de la Musique, Paris

NATURE IS THE ART - Inscripţii dintr-o bibliotecă americană - Library of Congress, Washington D.C. (3)

2012-01-27T05:00:00.000+01:00

Ne continuăm plimbarea prin Jefferson Buiding, clădirea principală a Bibliotecii CongresuluiStatelor Unite, privind inscripţiile ce le poartă.

NATURE IS THE ART OF GOD

Citat din ReligioMedici de Thomas Browne (19 octombrie 1605 - 19 octombrie 1682), medic şiscriitor englez. Lucrarea a circulat mai întâi în manuscris, până la apariţia,fără încuviinţarea lui Browne, a unei ediţii tipărite în 1642. Ediţia aprobatăde autor a fost publicată în anul următor.

Dintr-o scurtă autobiografie (1673):

"I was born in St Michael’sCheap in London, went to school at Winchester College, then went to Oxford,spent some years in foreign parts, was admitted to be a SociusHonorarius of the College of Physicians in London,Knighted September, 1671, when the King Charles II, the Queen and Court cameto Norwich.Writ (sic!) ReligioMedici in English, which was since translated into Latin,French, Italian, High and Low Dutch."

Library of Congress, Washington D.C. - fotografiiMSChirca

Precedentele inscripţii din Library of Congress pe blog:

(1) The web of life is of a mingled yarn, good and ill together(William Shakespeare)

(2) The true university of these days is a collection of books (ThomasCarlyle)

Info pt. text: http://www.loc.gov/; http://en.wikipedia.org/; http://penelope.uchicago.edu/relmed

Ana din Tirol

2012-01-25T05:00:00.000+01:00

Palais des Beaux Arts, Lille

Maimuţele templului Phra Prang Sam Yod, Lopburi, Thailanda

2012-01-23T05:00:00.000+01:00

Lopburi, supranumit "oraşul maimuţelor", situat cam la100 km nord de Bangkok, este invadat de macaci. Mai demult, maimuţele stăteautoată ziua în incinta unui vechi templu şidoar noaptea dădeau câte o tură prin oraş. Acum, o parte din ele a rămas întemplu, iar alta trăieşte pe străzi. Neplăcerile cauzate localnicilor suntcompensate de avalanşa de turişti. La sfârşitul lunii noiembrie, locuitorii dinLopburi organizează chiar o serbare pentru maimuţele de la Prang Sam Yod,pentru a le mulţumi de contribuţia lor la prosperitatea oraşului. Pe meseleîntinse pentru maimuţe sunt puse atunci mâncărurile lor favorite: alune, dovleci, banane, ananaşi, verze, pepeni şi,mai ales, ouă fierte şi castraveţi...

Pe ruinele unui templu, altădată măreţ, vieţuia untrib de macaci

venerând un zeu impasibil, înconjurat de acoliţi fărăcap şi suflet.

Macacii sus-ajunşi se înfruptau satisfăcuţi din roadelepământului,

iar cei cărora li se lungiseră urechile de foame,visau la vremuri mai bune.

Viaţa curgea însă de la sine, părinţii aveau grijă depui,

iar aceştia visau la lumea de dincolo, pe care ocredeau mai bună şi mai dreptă,

şi de unde alţi semeni îi priveau cu un aer de nedisimulată şinejustificată superioritate.

Până când, un macac mai curajos şi-a luat inima îndinţi

şi a plecat din templul în ruină spre luminileoraşului,

urmat de alţi maimuţoi, maimuţele şi maimuţici maimici.

Pentru a constata că şi dincolo, cei ajunşi sus au porţiimai mari

pe care nu le împart cu cei de jos,

cărora le rămân doar firmiturile,

şi singurătatea...

Iar în timpul acesta, cei rămaşi acasă se distrau:

Cum puteau...

Foto, video: Cristina Chirca

Down on the beach (Rick Margitza), vioară - Florin Nicolescu

Thaïlande - Lonely Planet, 2006, p. 195; MSChirca, 2012

O crimă preistorică - Palais de la Découverte, Paris - Radio (69)

2012-01-21T05:00:00.000+01:00

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvinte potrivite",

redactori Corina Negrea şi Dan Manolache, transmisă vineri, 20 ianuarie 2012, de

Radio România Cultural.

http://www.radioromaniacultural.ro/

Vezi şi blogul emisiunii,

http://stiintaincuvintepotrivite.radiocultura.ro/2012/01/stiinta-in-cuvinte-potrivite_20.html

publicat de Mihaela Starton.

Bună ziua tuturor!

Astăzi vă propun o anchetă poliţistă menită să elucideze o posibilă crimă ce datează de mai bine de 7.000 de ani. Ba chiar un dublu asasinat, căci victimele sunt două la număr: două schelete descoperite în 1928 într-un mormânt la Téviec, o insuliţă în largul peninsulei Quiberon, în Bretania.

Desigur, ancheta poliţistă este doar un pretext menit să-i atragă pe vizitatorii potenţiali în sălile unei expoziţii dedicate preistoriei.

Cine sunt şi de ce au fost îngropaţi împreună? De ce sunt împodobiţi cu bijuterii? La ce vârstă şi cum au murit? Când şi cum au trăit? - sunt câteva din întrebările la care vizitatorul este invitat să caute răspunsuri.

Cei 300 m² ai expoziţiei se articulează în jurul unui spaţiu central ce prezintă "scena crimei": o reproducere tridimensională a necropolei mezolitice. În jurul ei, cinci spaţii distincte, fiecare dedicat unui aspect al anchetei. Aceste spaţii formează împreună un dispozitiv interactiv prevăzut cu ecrane tactile, borne audiovizuale, machete, dar şi cu piese autentice datând din epoca în care au trăit cele două victime.

Vizitatorul-anchetator parcurge expoziţia de-a lungul unui traseu prestabilit şi acumulează la fiecare etapă noi indicii. Desigur, ancheta nu se încheie, ca în filme, cu portretul asasinului pe ecranul unui ordinator, ci mai degrabă cu o multitudine de ipoteze privind mobilul dublului asasinat.

Singura certitudine: expoziţia Préhistoire(s), l'enquête de la Palais de la Découverte este o ocazie de a descoperi, de a înţelege şi de a-şi utiliza "flerul" de detectiv şi, în acelaşi timp, de a se amuza.

Albastrul lui Rafael, Luvru

2012-01-19T05:00:00.000+01:00

Luvru, Paris - foto MSChirca

[500] - Pagoda celor 10.000 de Buddha, Singapore

2012-01-17T05:00:00.000+01:00

10.000 de Buddha şi un zâmbet pentru cea de a 500-a postare de pe blog ;)

Pagoda celor 10.000 de Buddha, Ten Thousand Buddhas Pagoda,

se află în mijlocul unei grădini cu orhidee.

În centrul pagodei, se află marea roată de rugăciune,

Vairocana Buddha Prayer Wheel.

Roata de rugăciuni este considerată "biblioteca scripturilor budiste",

iar rotirea ei este echivalentă cu citirea unei rugăciuni.

În cele patru colţuri ale grădinii cu orhidee,

patru pagode mai mici adăpostesc câte un Buddha al punctelor cardinale.

Mai puţin obişnuit este faptul că această grădină cu pagode se află pe acoperişul unui templu:

Templul Relicvei Dintelui lui Buddha.

Buddha Tooth Relic Temple and Museum este situat în Chinatown din Singapore.

Templul a fost construit în numai doi ani şi a fost inaugurat pe 30 mai 2007.

Intrarea principală a templului este Poarta Muntelui, Mountain Gate, ale cărei uşi lăcuite în roşu se deschid pentru public în fiecare dimineaţa la ora 7, pentru a se închide la 7 seara.

Intrarea este liberă, dar sunt acceptate donaţiile. Se cere o ţinută decentă, ca alimente sunt permise numai produsele vegetariene şi nu sunt admise animalele de companie.

Odată intraţi, rămânem, aproape fără cuvinte, în compania miilor de Buddha...

Buddha Amitabha, protectorul celor născuţi în anul Câinelui.

Buddha Akasagarbha, protectorul celor născuţi în anul Taurului.

Avalokitesvara Hall

Hundred Dragon Hall - Maitreya Hall

Foto Mihaela Chirca, noiembrie 2011

Info text: http://www.btrts.org.sg

Cântece de demult (5) - Carnetul corporalului Lucaciu, 1892 - Iubirea fetelor

2012-01-15T05:00:00.000+01:00

Carnetul străbunicului Dumitru Lucaciu din SălişteaSibiului.

Scris în 1892-1893, pe vremea când era"corporal". Lipseşte cam jumătate din el.

Câteva flori micuţe s-au uscat demult între paginilerămase.

Iubirea fetelor

Pentru badea dintr-alt sat

Jelui un an încheiat,

Dar badea din sat cu mine

Nu-l jelesc nici două zile

Poruncit-a mândra mea

Să mă duc până la ea.

Duce-m-aş ca un nebun

Pe o frunză de alun.

Rău maică m-ai blestemat

Cu blestem de vineri seara

Să-nconjur lumea şi ţara.

Rău mândră m-ai fermecat,

Lângă o gură de pârâu

Să mă usc de dorul tău,

Lângă o gură de vale

Să doresc buzele tale.

Sibiu 26/9 '892

Paginile precedente:

59 - Luna de miere

60 - Să fim cuminţi

61-62 - Sârba amorului

63 - Pomelnicul

Ilustraţii peste timp (2) - Henning Mankell - Botticelli - Frescă de la villa Lemmi

2012-01-13T05:00:00.000+01:00

Uneori, rânduri pe care le citim ne duc cu gândul laimagini pe care le-am fotografiat cândva.

Alteori, fotografiile caută cuvintele cu care să iasăîn lume.

"Erau strâns legate; se certau desşi nu erau de acord în aproape nici o problemă.

Dar se adorau."

"Elles était étroitementliées ; se disputaient souvent, n'étant d'accord sur presque rien.

Mais elles s'adoraient"

Henning Mankell - Leschaussures italiennes, Seuil, Paris, 2009, p. 131

Botticelli (1445-1510)

Frescă descoperită în 1873 la villa Lemmi, lângăFlorenţa, sub un strat de zugrăveală.

Interpretare posibilă:Venus, însoţită de cele trei Graţii, depune un cadou într-o pânză pe care i-oîntinde o tânără logodnică (Nanna di Niccolo Tornabuoni).

Luvru, Paris - foto MSChirca, decembrie 2011

Ilustraţii peste timp (1) - Henning Mankell - Fra Angelico - Încoronarea Fecioarei

2012-01-11T05:00:00.000+01:00

Uneori, rânduri pe care le citim ne duc cu gândul laimagini pe care le-am fotografiat cândva.

Alteori, imaginile caută cuvintele cu care să iasă înlume.

"Erau strâns legate; se certau desşi nu erau de acord în aproape nici o problemă.

Dar se adorau."

"Elles était étroitementliées ; se disputaient souvent, n'étant d'accord sur presque rien.

Mais elles s'adoraient"

Henning Mankell - Leschaussures italiennes, Seuil, Paris, 2009, p. 131

Fra Angelico

Încoronarea Fecioarei (1430-1432)

Luvru, Paris - foto MSChirca, decembrie 2011

Trecut, viitor - Palazzo Vecchio, Florenţa

2012-01-09T05:00:00.000+01:00

Prezentul nu există.

Este doar un punct fără dimensiuni pe linia vieţii.

Trăim trecutul,

visând la viitor...

Legendă fotografii:

1 - Curtea interioară de la Palazzo Vecchio, cu vedere spre Loggia dei Lanzi.

2 - Pe o uşă, o maximă îndrăgită de Bi, deviza atribuită împăratului Augustus de către Suetoniu, în Vieţile celor 12 cezari.

3 - Fotografia nu este prelucrată; fereastra era chiar aşa, cu un geam clar şi altul voalat.

THE TRUE UNIVERSITY - Library of Congress (2), Washington DC

2012-01-07T05:00:00.000+01:00

Să ne continuăm plimbarea prin Jefferson Buiding, clădirea principală a Bibliotecii Congresului Statelor Unite, privind inscripţiile ce le poartă.

După Shakespeare şi al său THE WEB OF LIFE, iată un citat din Thomas Carlyle.

Thomas Carlyle: scoţian, calvinist, scriitor, eseist, istoric şi profesor de matematică, născut în 1795 la Ecclefechan, mort 85 de ani şi două luni mai târziu la Londra. Îngropat, respectându-i-se dorinţa, alături de părinţii săi, la Ecclefechan, deşi contemporanii ar fi vrut ca el să fie înmormântat la Westminster Abbey.

În 1837, Carlyle publică o lucrare în trei volume: The French Revolution: A History.

Charles Dickens foloseşte această lucrare pentru a descrie evenimentele legate de Revoluţia franceză în romanul său A Tale of Two Cities.

Pornind de la noţiţele pe care le scrie pentru câteva conferinţe publice, Thomas Carlyle publică în 1841 o carte: On Heroes, Hero-Workship, and the Heroic in History.

Din multele pasaje interesante din conferinţa The Hero as a Man of Letters, iată câteva:

"A man lives by believing something; not by debating and arguing about many things."

"The place where we are to get knowledge, even theoretic knowledge, is the Books themselves!

It depends on what we read, after all manner of Professors have done their best for us."

şi

THE TRUE UNIVERSITY OF THESE DAYS IS A COLLECTION OF BOOKS.

Informaţii pentru text: http://www.loc.gov/ ; http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Carlyle ; http://www.victorianweb.org/authors/carlyle/heroes

Fotografii din Library of Congress: MSChirca, 2011

Umbrelele din Nanjing - Mausoleul lui Sun Yat-sen - China

2012-01-05T05:00:00.000+01:00

Nanjing sau Nankin înseamnă "capitala de sud",

în timp ce Beijing sau Pekin este "capitala denord".

1200 km sud de Pekin, 300 km nord-vest deShanghai; la intrarea în delta celui mai lung fluviu din Asia,Yangtze.

117 zile de ploaie pe an. Perioada optimăpentru turism: septembrie-noiembrie. Fotografiile sunt făcute în octombrie. Ploua...

Mausoleul lui Sun Yat-sen (1866-1925), "părinteleChinei moderne".

Primul preşedinte al Republicii China în 1912 şi liderulacesteia între 1923-1925.

Mausoleul construit între 1926 şi 1929 pe muntele Zijin(purpură-aur), acolo unde Dr. Sun Yat-sen dorea să fie îngropat.

O alee lungă de 600 de metri. O scară de granit largăde 50 m, cu 392 trepte. Poarta intermediară şi clădirea principală sunt acoperite cu ţigle de culoarea cerului (albastru, când nu plouă).
Statuia de marmura albă precede sala ce adăposteşte mormântul.

Înscrise cu litere de aur, cele "Trei Principiiale Poporului" formulate de Sun Yat-sen, esenţa filozofiei sale politice:

Minzu (naţionalism), Minquan (democraţie), Minsheng(bunăstarea poporului).

Foto: Mihaela Chirca, octombrie 2011.

Info text: http://www.chine-informations.com/; http://www.voyages-chine.com/;http://en.wikipedia.org.

Paris - prima zi a anului - Munch

2012-01-03T04:45:00.000+01:00

Centrul Pompidou - unul din puţinele muzee pariziene deschise pe 1 ianuarie 2012.

Ca în prima duminică a fiecărei luni, accesul la colecţiile permanente a fost gratuit.

Lume multă, coadă la intrare, oameni de toate vârstele, foarte mulţi tineri.

La ultimul etaj, o expoziţie care se închide peste câteva zile:

Edvard Munch, l'œil moderne.

Exponate venite de la Oslo: desene, fotografii, gravură, sculptură şi, mai ales, pictură.

Când s-a lăsat seara, având încă în minte zăpada din tablourile lui Munch,

am mers să vedem bradul de la Notre-Dame.

2012

2012-01-01T08:36:00.002+01:00

La Mulţi Ani!

Bonne Année ! Happy New Year!

Cu împlinirea tuturor gândurilor voastre bune!

Linderhof şi Herrenchiemsee

2011-12-31T08:36:00.001+01:00

În ultima zi aanului, împachetăm amintirile frumoase ale zilelor trecute şi le punem bineîntr-un colţ al sufletului, pentru a le răsfoi în clipe de răgaz, în anii ce vin.

Printre ele senumără şi imagini din călătoriile făcute de prietenii care ne-aupovestit pe unde au umblat în 2011.

Aşa am datde frumoasele fotografii aduse din Bavaria de Dinu Gaber.

Mai întâi cele dela Schloss Linderhof, construit între1874 şi 1878, cel mai mic dintre cele trei palate/castele rămase de la Ludwigal II-lea.

Dinu ne scrie:"Acest mic palat este construit între două dealuri astfel că el poate fiprivit şi fotografiat din faţă şi din spate, din diferite unghiuri. Se urcă petrepte, din loc în loc sunt terase pline de flori şi de turişti. Nu recomandvizitarea parcului pe ploaie şi fără umbrelă. Aparatului foto s-ar putea sănu-i placă."

Fotografia de maisus şi cele care urmează sunt de la Herrenchiemsee, palat început în 1878 şi încăneterminat la moartea lui Ludwig II, în 1886.

Dacă Linderhofluase ca model Trianon, Herrenchiemsee se vroia un nou Versailles, palate pecare Ludwig II le admirase în cursul vizitei sale în Franţa în 1867.

Şi uite aşa ne dăm seama cât de multe lucruri aumai rămas de făcut şi de văzut.

La anul şi lamulţi ani!

Ceea ce dorim tuturor cititorilor acestor rânduri.

Floare fără nume

2011-12-29T05:00:00.000+01:00

Nu că n-ar avea nume, dar noi nu-l ştim.

Iar Carmen ne-a întrebat cum o cheamă.

Şi noi am vrea să-i putem răspunde.

Aşa că dacă cineva ştie ce floare este, îl rugăm frumos să nespună şi nouă!

Adăugăm fotografiilor publicate ieri cu ea, alte câteva,plus fotografiile bobocilor şi frunzei ;)

Fotografiile sunt făcute într-un parc din regiuneapariziană, pe 15 august a.c.

Multumim anticipat!

Cântece de demult (4) - Carnetul corporalului Lucaciu, 1892 - Pomelnicul

2011-12-28T05:00:00.000+01:00

Un carnet scris de Dumitru Lucaciu din SălişteaSibiului, pe vremea când era "corporal", în anii 1892-1893. Lipseştecam jumătate din el. Paginile care au mai rămas sunt aici: 59, 60, 61-62 ...

Pomelnicul

Plouă, ninge şi trăznească

Fie vremea cât de rea

Aşa-i treaba cătănească

Şi-a umbla e soarta mea.

Câte sate şi oraşe

Toate bine le văd eu

Şi neveste drăgălaşe

Toate vin în jurul meu.

Câte fete june, bune,

Le sărut, le mulţumesc

Şi cu drag şi cu iubire

Şi cu dor la drum pornesc.

14 nasturi pe manta

Pe tunică tot aşa

Şi-n buzunar de-i căta

Tot peste nasturi vei da.

N-am grijă de nimenea

Căci am puşca draga mea

Şi umblu din sat în sat

Joc în rolul de soldat.

2/11 1892 Lucaciu corporal

Naşterea Ta

2011-12-26T05:00:00.000+01:00

L'Adoration des bergers

Bartolo di Fredi(Siena, + 1410)

Musée du PetitPalais, Avignon

Foto MSChirca, 2011

Crăciun 2011

2011-12-24T05:00:00.000+01:00

În prag de Crăciun 2011, vă dorim tuturor

mari sau mici, scriitori sau cititori, deaproape sau de departe,

Sărbători fericite, în pace şi bucurie,alături de cei dragi!

Foto MSChirca - magazin din Old Town, Alexandria, Virginia,SUA, aprilie 2011

THE WEB OF LIFE - Inscripţii dintr-o bibliotecă americană - Library of Congress (1)

2011-12-23T05:00:00.000+01:00

La o aruncătură de băţ de Capitoliu, dincolo de opeluză presărată cu câţiva arbori, se ridică azi clădirea principală a BiblioteciiCongresului Statelor Unite ale Americii, sau, mai simplu,

Library of Congress.

În 1800, pe vremea celui de al doileapreşedinte al Statelor Unite, John Adams, când sediul guvernului urma să se mute de laPhiladelphia la Washington, s-a luat hotărârea de înfiinţare a uneibiblioteci care să conţină "suchbooks as may be necessary for the use of Congress". Pentru începuts-au alocat 5.000 de dolari şi biblioteca a fost găzduită în clădirea Capitoliului.

Un mic text extras din Washington, Past and Present. A Guide to the Nation's Capital

(United States Capitol Historical Society, 1993, p. 17) este util pentru a situa începuturile Bibliotecii Congresului la Washington:

"When the government did arrive in 1800, it found a collection of shantytowns surrounding the unfinished Capitol and White House, connected by a muddy Pennsylvania Avenue. Cattle grazed on the Mall, snakes slithered through unfinished houses, hogs rooted in trash heaps, and mosquitoes bred in an uncompleted canal. The only commercial establishment was a brewery, and just 372 dwellings were found habitable - "most of them small miserable huts," reported one cabinet member - for a population of 500 families plus 300 members of the government."

Numai că în august 1814, trupele britanice au intrat în Washington, au dat foc clădirii Capitoliului şi au distrus cărţile din mica bibliotecă. Thomas Jefferson, fost preşedinte între 1801 şi 1809, a propus în loc cărţile din propria sa bibliotecă: 6.487 de cărţi strânse timp de 50 de ani, "putting by everything which related to America, and indeed whatever was rare and valuable in every science."

Intuind că vor fi ridicate obiecţii privind diversitatea cărţilor din biblioteca sa, Jefferson a mai scris: "I do not know that it contains any branch of science which Congress would wish to exclude from their collection; there is, in fact, no subject to which a Member of Congress may not have occasion to refer."

În 1886, Congresul a autorizat construcţia unei clădiri aparte pentru Bibliotecă.
Library of Congress şi-a deschis porţile pe 1 noiembrie 1897,
fiind considerată în epocă "the largest, the costliest, and the safest" bibliotecă din lume.
Din 1980, această clădire poartă denumirea de Jefferson Building.

Pe site-ul Bibliotecii Congresului Statelor Unite, http://www.loc.gov/, se remarcă:
"Jefferson Building este o ilustrare a vremii când încă se considera posibil ca toate cunoştinţele să fie strânse între zidurile unei singure clădiri."

"Inscripţiile şi citatele de pe pereţii şi plafoanele clădirilor exprimă misiunea ambiţioasă a Bibliotecii de a strânge şi de a împărtăşi înţelepciunea tuturor civilizaţiilor."

Un prim exemplu din aceste inscripţii apare în fotografiile de mai sus:

THE WEB OF LIFE IS OF A MINGLED YARN, GOOD AND ILL TOGETHER

(Shakespeare, All's Well That Ends Well, act IV, sc. 2)

Library of Congress, Washington D.C. - foto MSChirca, 2011

Bella, Italia - văzută de Dinu Gaber

2011-12-22T05:00:00.000+01:00

Noi plecaserăm cu ţinta insula Bella, aşa că Stresa a fost bonusul excursiei.

După ce reuşesti să parchezi masina (Uff!), dacă te îndrepţi spre debarcader

eşti asaltat de barcagii micilor sau marilor ambarcaţiuni care vor să te ducă la insule.

Că sunt mai multe, dar cea mai frumoasă este ... Bella.

Un palat cu tot ce-i trebuie acestuia

şi o grădină pe care nu o vei uita uşor.

A fost folosit terenul accidentat în mod ingenios:

insula piramidă a fost transformată în terase ale unei grădini superbe.

În plus, păuni albi.

Nu ştiam că ar exista aşa ceva!

Text şi foto: Dinu Gaber, 2011

Gli uccelli / Păsările - Bargello - Florenţa

2011-12-21T05:00:00.000+01:00

Păsările de bronz de la Bargello decorau altădată ogrotă artificială

din parcul de la VillaMedicea di Castello, lângă Florenţa.

Cele mai vechi dintre ele, cum sunt bufniţele de mai sus,
au fost realizate în1558 şi 1559 de Bartolomeo Ammannati (1511-1592).

Cocoşul, păunul şi şoimul aparţin scolii luiAmmannati.

Seria a fost continuată în 1567 de Giambologna(1529-1608),

el fiind autorul curcanului, a unui vultur, a maimultor porumbei ş.a.

Când vila a căzut în ruină, pe la sfârşitul sec. XVI, unprim lot din păsările de bronz a fost depus în depozitele de la grădinileBoboli.

În 1816 păsările de la Boboli a fost aduse la Uffizi,iar în 1865 ele au fost instalate la Museo Bargello.

După cel de al doilea război mondial, păsările debronz rămase în grota de la Castello au fost şi ele aduse pentru a fi expuse laMuseo Bargello.

Foto MSChirca, 2011

Bargello - Florenţa

2011-12-20T05:00:00.000+01:00

"Cortilede la Bargello este una dintre cele mai frumoase curţi medievale dinItalia" -

scrie NationalGeographic, iar noi îl credem, pentru că a văzut mai multe decât noi.

Palatul, construit în 1255, a fost inţial destinat podestatului,podestà, primul magistrat alFlorenţei.

În 1574, Medici au abolit funcţia de podestà şi au acordat palatul lui bargello,

care îndeplinea o funcţie echivalentă unui prefect depoliţie.

În cortilede la Bargello erau executaţicondamnaţii la moarte.

În 1865, a fost înfiinţat Museo Nationale del Bargello, primul de acest fel din Italia,

exceptându-l pe cel al Vaticanului.

Bargello adăposteşte azi cea mai mare colecţie dinItalia

de sculpturi gotice şi de sculpturi aparţinândRenaşterii.

Foto: MSChirca, 2011

Info text: Florence,Toscane, National Geographic, 2006.

Un înger mai deosebit - Messiah de Händel - Val-de-Grâce, Paris

2011-12-19T05:00:00.000+01:00

Un înger este bolnav!

Nu, nu îngerul din fotografia de mai sus. Acesta estedoar respins; poate pentru că Modestia refuză o cunună de lauri. Îngerii dinfotografia de mai jos par şi ei sănătoşi.

Bolnav este îngerul din acest tablou.

La prima vedere, nu îţi dai seama.

Cu mâinile încrucişate pe piept, priveşte împreună cualţi îngeri spre micul Isus. Stă puţin în spatele Mamei, care întinde mâinilespre Pruncul din iesle, acolo de unde vine lumina.

Dacă te uiţi mai atent, parcă totuşi are cevadeosebit. A fost pictat prin Ţările de Jos, pe la 1515.
Diagnosticuli-a fost pus mult mai târziu, după aproape 500 de ani.

În decembrie 2002, doi cercetători au publicat unarticol despre el:

An angel with Down syndrome in asixteenth century Flemish Nativity painting

Sindromul Down, după numele medicului britanic John Langdon Down,
care a publicat un articol pe acest subiect în 1866. Mongolismul sau trisomia 21.

Trisomia 21 -la perechea 21, un cromozom în plus. 47 de cromozomi în loc de 46.

Jérôme Lejeune a descoperit această anomaliecromozomică în 1958.

O fundaţie poartă azi numele Jérôme Lejeune.

Miercuri, 7 decembrie 2011.

Un concert în sprijinul Fundaţiei Jérôme Lejeune.

Messiah de Händel, în biserica Val-de-Grâce din Paris.

Christian Ciuca: un dirijor de origine română.
Aînfiinţat la Paris l'Ensemble VocalCrescendo şi l'Ensemble Instrumentalde Paris.

În plus, alte câteva nume româneşti în rândul celor de pescenă.

Un concert frumos, emoţionant.

Undeva, departe, îngerii se rugau întăcere.

Printre ei, un înger mai deosebit.

The Adoration of the Christ Child

Follower of Jan Joest of Kalkar (Netherlandish, activeabout 1515)

Oil on wood; 104.1 x 70.2 cm

The Metropolitan Museum of Art, New York

Notă: Această temă a fost reluată deseori în epocă, cu mici variaţii (vezi tabloul de mai jos).

Îngerul bolnav apare însă numai în tabloul de mai sus.

The Adoration of the Christ Child

Workshop of the Master of Frankfurt (Netherlandish,born about 1460, died about 1515)

Date: possibly 1496-1502

Oil on oak panel; 58.1 x 40.1 cm

The Metropolitan Museum of Art, New York

Reproduceri tablouri: http://www.metmuseum.org/Collections/.

Fotografii din Capela regală Val-de-Grâce: MSChirca,7 decembrie 2011

Royal Gala - Un palat de ciocolată - Radio (68)

2011-12-17T05:00:00.000+01:00

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvinte potrivite", transmisă vineri, 16 decembrie 2011 de Radio România Cultural.

Bună ziua tuturor!

Mă bucur să vă regăsesc pentru ultima intervenţie radiofonică a anului 2011, iar pentru că sărbătorile de sfârşit de an se apropie cu paşi uriaşi, îmi este greu să-mi imaginez subiect mai potrivit decât o vizită la muzeul parizian al ciocolatei.

O vizită la Choco Story de la Paris este o încântare pentru o bună parte din simţuri - miros, văz şi, bineînţeles, gust, dar şi o călătorie instructivă prin nu mai puţin decât 4000 de ani de istorie. Pe scurt, o adevărată aventură.

Olmecii, mayaşii, toltecii şi aztecii - civilizaţii care au venerat arborele de cacao şi băutura amară pe care o preparau din cacao, apă şi condimente. Divinul nectar, hrana zeilor, ar fi ajuns la oameni prin intermediul zeului Quetzalcoatl (sau celebrul şarpe cu pene), care i-a învăţat cum să cultive copacul şi cum să prepare "Tchocoatl".

Se pare că încă din 1502, Cristofor Columb gustase "Tchocoatl", care însă nu-i plăcuse deloc. Întâlnirea din 1519 dintre împăratul aztec Moctezuma şi Hernando Cortez, va avea printre alte consecinţe şi introducerea în Europa a nectarului divin.

Dacă la început ea nu este pe gustul tuturor, de îndată ce i s-a adăugat nişte zahăr, a devenit băutura preferată la curţile regale, iar spre mijlocul secolului al XVII-lea au apărut primele saloane de ceai şi ciocolată.

Un succes deosebit îl are atelierul în care vizitatorul asistă la fabricarea ciocolatei şi mai ales poate gusta produsele elaborate sub ochii săi. Tot aici sunt prezentate proprietăţile benefice pentru sănătate ale ciocolatei, proprietăţi care fac obiectul a numeroase studii serioase în ultima vreme. Şi care ne oferă un bun pretext pentru a abuza puţin...

Aşadar, dacă treceţi prin Paris şi orice vârstă aţi avea, faceţi o vizită la muzeul ciocolatei.

Sigur nu veţi regreta!

Cântece de demult (3) - Carnetul corporalului Lucaciu, 1892 - Sârba amorului

2011-12-16T05:00:00.000+01:00

Un carnet scris în anii 1892 şi 1893 de DumitruLucaciu din Săliştea Sibiului, pe vremea când era "corporal". Lipseştecam jumătate din el. Paginile care au mai rămas sunt aici: 59, 60 ...

Sârba Amorului

Foaie verde bob năut

Leliţo, fetiţo

Lasă-mă să te sărut

Leliţo, fetiţo

Căci pe cine-am sărutatu

Leliţo, fetiţo

O vară nu m-a uitatu

Leliţo, fetiţo

Sărutatul de la tine

Leliţo, fetiţo

Mi-a ars inimioara în mine

Mai bine aş fi plesnit

Decât să te fiu zăritu

Puiculiţă să-ţi spun dreptu

Leliţo, fetiţo

Să tot cat, să tot aştept

Ca tine n-o să găsescu

Vrednică ca să iubescu

Potrivită-mi eşti la statu

Leliţo, fetiţo

Şi dulce la sărutat

Subţirică rumeoară

Să răneşti la inimioară

Iată puico merg pe drum

Leliţo, fetiţo

Lumea zice că-s nebunu

Nu sunt nebun de-altceva

Ci sunt de dragostea ta

Nu s-a pomenit femeie

Leliţo, fetiţo

Să lase voinicu să pieie

Căci femeia dacă vrea

Scapă pe om de la belea.

Lucaciu Dumitru

finis

Nu mă Stresa - Dinu Gaber

2011-12-15T05:00:00.000+01:00

Şi totuşiStresa este un colţ de rai din Italia, la ţărmul lacului Maggiore

de unde poţi merge cu una din multele ambarcaţiila insula Bella

sau la altele mai puţin importante.

Vor fi azifoto numai din Stresa.

Dataviitoare va fi Bella.

Text şi foto: Dinu Gaber

Firenze Card, 72 h - Ziua a patra - Museo Bargello

2011-12-14T05:00:00.000+01:00

Un calcul rapid v-ar putea face să credeţi că FirenzeCard este valabil trei zile.

Lucru extrem de neplăcut, dacă într-una din aceste trei zile, tocmai când aţi hotărât să vizitaţi unul dintre cele mai renumite muzeeale Florenţei, îl găsiţi cu uşa închisă şi cu un mic afiş care vă anuţă că esteîn grevă.

Destul de greu să vă imaginaţi cum vor supravieţuisupraveghetorii muzeului în acea zi.

După vizitele făcute până atunci, veţi fiajuns deja la concluzia că supraveghetorii muzeelor din Florenţa reprezintă o specie aparte, care vieţuieşte în grup compact, avândîntotdeauna ceva pasionant de povestit.

Dacă supraveghetorul de muzeu florentin este singur,atunci înseamnă că vorbeşte la telefon. Cât se poate de tare şi indiferentla lumea exterioară. Dacă e singur şi nu vorbeşte la telefon, atunci ascultămuzică cu căştile în urechi şi repetă obsedant la fiecare 10 secunde, privind în gol: "Nofoto!"

Geaba veţi merge la Oficiul de Turism să spuneţi căaţi cumpărat Firenze Card ca să vedeţi muzee, iar nu greve. Vi se va arătacă este scris clar pe ultima pagină a carneţelului bizar pe care l-aţi primit:"Firenze Card is not refundable, even some of the participating museumsclose for exceptional reason". Şi ce poate fi mai "exceptional reason" decât o grevă?

Ceea ce, în franceză se traduce prin:"Démerdez-vous !"

Aşa că vă rămâne o soluţie: Firenze Cardeste valabilă 72 de ore, iar nu trei zile. Dacă în prima zi aţi activat cardul atunci când s-a deschis Oficiul de Turism, deci la ora 9, cardul va fi valabil până în ziuaa patra, la ora 9.

Şi cum, atunci când nu e în grevă, Museo Bargello se deschidela ora 8:15, aveţi încă 45 de minute în care puteţi să treceţi porticul de la intrarecu un card valabil.

Şi puteţi să petreceţi apoi toată ziua a patra, dacă vreţi, în curtea interioară dela Bargello, unde, în alte vremuri, aveau loc execuţiile capitale, şi undefotografiatul este permis.

Notă: Ultimele fotografii prezintă Fontana di Sala Grande, care nu a stat niciodată în sala mare care îi eradestinată.

Firenze Card, 72 h - Ziua întâi

2011-12-13T05:00:00.000+01:00

Dacă staţi mai multe zile la Florenţa şi vreţi să aveţi şanse mai mari de a experimenta "sindromul lui Stendhal" (de care v‑am povestit aici), atunci Firenze Card vă poate fi utilă.

Firenze Card poate fi cumpărată din vreme pe Internet.

Sau chiar în dimineaţa zilei în care plecaţi la Florenţa, dacă până atunci v-aţi luat cu alte treburi.

La Florenţa, în momentul în care decideţi că în următoarele 72 de ore veţi "face plinul" de muzee,
vă duceţi să vă luaţi cardul şi vă pregătiţi să intraţi în primul muzeu.

Lista muzeelor pe care le puteţi vizita cu Firenze Card e lungă şi bizară. De exemplu, sunteţi informaţi că puteţi să intraţi cu Firenze Card şi în 14 muzee care sunt cu "ingresso gratuito"! Bine de ştiut, pentru a le evita în cele 72 de ore de validitate a cardului.

Cu ce să începeţi?

Aţi putea raţiona cam aşa, privind pe dinafară clădireaîn chestiune (fotografia de mai sus):

"În prima zi, trebuie să vedemneapărat Galeriile Uffizi! Să fim aici şi să nu intrăm la Uffizi din prima zi?!Sigur că şi mâine e o zi, dar ştim noi ce-o fi mâine? E mai sigur dacă le vedemazi!"

"Dar poate e mai bine să nu începem chiar cu ele.Hai mai întâi la Palazzo Vecchio, că tot e în apropiere. [Legenda fotografieide mai sus, pentru că ştim pe cineva care nu a fost pe acolo: Palazzo Vecchio eclădirea masivă din fundal, Uffizi e clădirea alăturată, cu multe geamuri cucarouri mici.] Ne facem încălzirea, după care atacăm Galeriile!"

"- Parcă ziceam că mergem la Palazzo Vecchio!?

- A, da? Păi nu îl privim mai întâi pe dinafară?

- Şi nu crezi că l-am privit destul pe dinafară? Nuvrei să-l vedem şi pe dinăuntru?

- Dacă zici tu..."

"- Mergem?

- Uite acu', numa' o clipă!

Stai să mai fac vreo două poze..."

Notă: Prima şi ultima fotografie sunt făcute în Piazzadella Santissima Annunziata

Corteo - Circul Soarelui

2011-12-12T05:00:00.000+01:00

Seară de decembrie, 2011

la Boulogne-Billancourt, în sudul Parisului, pe IleSeguin

Circul Soarelui

un spectacol de vis

o feerie

şi bucuria de a zări steagul României

printre celereprezentând cele 28 de naţionalităţi ale artiştilor din spectacol!

Cioburi de istorie - Galii - Radio (67)

2011-12-10T18:18:00.001+01:00

Galii - o expoziţie - Gaulois, une expo renversante - Cité des Sciences, Paris

Rezultatele săpăturilor arheologice din ultimii 30 deani

Vizitatorul poate manupula instrumentele arheologuluişi învăţa gesturile specifice meseriei

Şapte ateliere pentru a analizavestigiile şi a-l ajuta să înţeleagă informaţiile

O civilizaţie demult apusă

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvintepotrivite", transmisă vineri, 9 decembrie 2011 de RadioRomânia Cultural.

Villa d'Este - Dinu Gaber

2011-12-09T05:00:00.000+01:00

Nu ştiu dacă prinperegrinările voastre aţi ajuns şi la Tivoli, la Villa d'Este.

Dacă nu, vă sfătuiesc sămergeţi acolo şi dacă se poate în luna august, după o secetă prelungă.

Dar săfie o zi cu soare!

Aşa a fost în cazul nostru.

"Urcasem" de la Napoli, Pompei, Roma. Piatră multă, lavă, nisip, ruine, muzee.

Când am intrat în curteavilei, parcă eram în rai.

Fotografiile făcute acolovor vorbi mai bine decât sunt eu în stare.
Deci foto!

Text şi foto: Dinu Gaber

Cântece de demult (2) - Carnetul corporalului Lucaciu, 1892 - Să fim cuminţi

2011-12-08T05:00:00.000+01:00

Dau paginile carnetului de care vă povesteam săptămâna trecută (1)

Dintre pagini cad câteva flori mici, uscate, cu tulpină lungă.

Alte versuri, cele ale unui cântec.

Cântat de tinerii recruţi, în momentele de pauză.

Acum mai bine de 119 ani...

Să fim cuminţi

Când ne uitam unul la altul

Cu ochi cuprinşi de dulci dorinţi

Tu îmi şopteai că nu se poate

Să fim cuminţi (bis)

Ori de-ţi spuneam că eşti frumoasă

Dar inima nu ţi-o mai simţi

Îmi astupai cu mâna gura

Să fim cuminţi (bis)

Şi de-ţi furam vreo sărutare

Când tu voiai să te alinţi

Te făceai roşie şi mă mustrai

Să fim cuminţi (bis)

Şi acum atâtea gingăşii scumpe

Tu totdeauna ai să mă minţi

Şi-am să te-ascult când mi-oi mai zice

Să fim cuminţi (bis)

Lucaciu

Rembrandt - Batşeba - Paler (29)*

2011-12-07T05:00:00.000+01:00

"A fost învinuit că înjoseştemiturile, deoarece s-a folosit de ele pentru a picta un trup gol de slujnică,dar există ceva care să exprime mai bine căldura umană decât culoarea luiRembrandt, acel amestec de aur şi sânge care e numai al lui?"

Octavian Paler – Eul detestabil, Ed. Albatros,2005

Capitolul 14– Semnul lui Rembrandt, pag. 100

Note

În ce tablou a pictat oare Rembrandt"un trup gol de slujnică"?

Nudurile feminine dinpicturile lui Rembrandt (vezi Eric Jan Sluijter - Rembrandt and the Female Nude, Amsterdam University Press, 2006) se numără pe degetele unei singure mâini şi toate aulegătură cu miturile: Andromeda, Diana, Suzana, Danae, Batşeba.

Andromeda înlănţuită de stâncă, 1630/31 (34 x 24 cm; Mauritshuis, Haga) este primul nudfeminin pictat de Rembrandt şi, în acelaşi timp, prima sa pictură cu subiectmitologic. Pare însă puţin probabil să fie tabloul menţionat de Paler.

Diana este pictată deRembrandt în 1634 în Diana şinimfele sale surprinse de Acteon, tablou cu multe personaje mici. În nici un caz cel la care face referinţă Paler.

Suzana şi bătrânii este subiectul mai multor lucrări: un mic tablou de la Mauritshuis, din 1636, altul din 1647, la Gemäldegalerie din Berlin etc. Însă bătrânii, mai multsau mai puţin ascunşi, diluează scena.

Despre Danae am povestit alaltăieri - este "un trup gol", dar nu"de slujnică".

Rămâne Batşeba.

Rembrandt van Rijn (1606 - 1669)

Batşeba la baie, ţinând scrisoarearegelui David

1654; ulei pe pânză; 142 x 142 cm

Luvru, Paris

După moartea Saskiei în 1642,Rembrandt trăieşte câţiva ani cu Geertje Dirck, o tânără văduvă care are grijăşi de Titus, fiul Saskiei şi al lui Rembrandt. Geertje îl dă însă în judecată pe Rembrandt pemotivul unei promisiuni neonorate de căsătorie; în final este internată într-unazil.

Între timp, în 1646, Hendrickje Stoffels,o tânără de 20 de ani, este angajată ca servitoare. Ea îi pozează în repetaterânduri lui Rembrandt.

Rembrandt

Hendrickje Stoffels

1652, ulei pe pânză, 74 x 61 cm

Luvru, Paris

Rembrandt

Hendrickje Stoffels la baie într-un râu

1654, ulei pe pânză, 62 x 47 cm

National Gallery, Londra

Biserica îi acuză că "trăiesc în păcat". În anul în care îipozează lui Rembrandt pentru Batşeba, Hendrickje naşte o fetiţă: Cornelia. Hendrickje se stinge din viaţă în 1663;Titus în 1668 .
Lângă Rembrandt, în ultima zi, pe 4 octombrie 1669: Cornelia van Rijn.

"A fost învinuit că înjoseştemiturile, deoarece s-a folosit de ele pentru a picta un trup gol deslujnică..."

Rembrandt, Batşeba, Hendrickje.

Privind cu Octavian Paler (29) – "Euldetestabil" ilustrat – Rembrandt, Batseba

Foto: http://fr.wikipedia.org/

* "Într-"O istorie subiectivă a autoportretului" publicată în 2005 subtitlul Eul detestabil, Octavian Paler îşi invită cititorii să priveascăîmpreună cu el câteva tablouri celebre. Din carte lipsesc din păcatereproducerile tablourilor. Există doar la începutul fiecărui capitol câte omică fotografie alb-negru, de slabă calitate, a unui detaliu de tablou. Multprea puţin pentru a putea gusta întreaga savoare a comentariilor făcute descriitor. Să parcurgem încă o dată Euldetestabil de OctavianPaler, alăturând pasajelor consacrate descrierii tablourilor, şi imaginileacestora." - Paler (1)

Rembrandt, Danae şi ploaia de aur

2011-12-06T05:00:00.000+01:00

Multe minuni mai găseşti pe Internet!

Cauţi "rembrandt danae" şi uite peste cedai!

Dacă n-ar fi o mâţă roşcată, mai că am zice că eBonnie!

A pândit clipa când locul e liber, ca să se instalezeşi să se întindă cât e de mare!

Рембрандт - Даная

Sursă foto: http://fatcatart.ru/

Să mai rămânem puţin la tabloul de ieri.

În Danae deRembrandt lipseşte ploaia de aur! Desenată clar!

Ceva, aşa ca în tabloul lui Klimt:

Gustav Klimt

Danae, 1907

Sursă foto: http://fr.wikipedia.org/wiki/Danae

Motiv pentru care unii critici au afirmat că nici nuar fi vorba de Danae la Rembrandt. Primul dintre ei (J. Smith,1836) a fost de părere că cel mai bine ar fi ca tabloul să se intituleze: În aşteptarea iubitului.

În imaginaţia altor critici (vezi albumul citat ieri), Danae a devenit perând:

Sarah, fiica lui Raguel, aşteptându-l pe Tobias (W.Bode, 1873);

Hagar aşteptându-l pe Abraham, cu soţia acestuia, Sarah,după perdea (A. Jordan, 1884);

Messalina, soţia împăratului Claudius (R. Wustmann,1909);

Soţia lui Potifar (Geneza, 39) încercând să-l seducăpe Iosif (J. van Dycke, 1923);

Bathsheba aşteptându-l pe David (K. von Baudissin,1925)

Dalila seducându-l pe Samson (W. Drost, 1936);

Venus aşteptându-l pe Marte (W. Weisbach, 1926);

Rachel aşteptându-l pe Iacob (S Rosenthal, 1928);

Leea (Geneza, 29) aşteptându-l pe Iacov (C.Brière-Misme, 1952);

Semele aşteptându-l pe Jupiter (N. MacLaren, 1960)etc.

Rembrandt

Danae, 1636, 1646

Sursă foto: http://en.wikipedia.org/

În aşteptarea iubitului?

Dar oare nu asta făcea şi tânăra Danae din mitologie?

Trebuia oare neapărat să plouă cu monezi de aur pentrua ne gândi la ea?

Lumina de aur din tabloul lui Rembrandt nu este maiapropiată de spiritul poveştii?

Şi o să mai putem vreodată să privim Danae de Rembrandt, fără să ne gândim laBonnie?

Rembrandt - Danae - Paler (28)*

2011-12-05T05:00:00.000+01:00

"...Rembrandt adescoperit că prietenii se schimbă, că popularitatea e efemeră, că hainelescumpe se învechesc, că admiratorii de ieri au devenit indiferenţii de azi, că,într-un oraş în care au dreptate numai cei care reuşesc, un pictor înglodat îndatorii e un om sfârşit şi că pe un om sfârşit nu-l mai caută decât alţi oamenisfârşiţi..."

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606 - 1669)

Danae, 1636 (repictat în 1646-47)

ulei pe pânză; 185 x 203 cm

Ermitaj, Sankt Petersburg

Octavian Paler – Eul detestabil, Ed.Albatros, 2005

Capitolul 14– Semnul lui Rembrandt,pag. 99-100

Note

La ce tablou de Rembdrandt face referinţă OctavianPaler în rândurile de mai sus?

Să fie vorba de Danae,tabloul expus la Ermitaj?

Danae - o reproducere poate fi văzută şi într-un album care se găsea şi la noiîn librării prin anii '70-80: RembrandtHarmensz van Rijn, Painting from Soviet Museums, Aurora Art Publishers,Leningrad, 4th edition, 1975.

A lipsit puţin ca să nu-l mai vedem decât înreproduceri.

Pe 15 iunie 1985, într-o sâmbătă, un dezechilibrat aaruncat cu acid sulfuric în tablou şi a făcut două tăieturi cu cuţitul în burtafemeii pictate. Au urmat 12 ani derestaurări. Urmele sunt încă vizibile. Pictura e expusă acum sub sticlă.

Pare însă puţin probabil ca Octavian Paler să fi făcutreferinţă la acest tablou în textul citat. Danae, cea închisă de tatăl eiîntr-un turn de bronz, ca să nu devină mamă, şi care a devenit totuşi
mama lui Perseu,conceput cu Zeus transformat în ploaie de aur, era fiică de rege. Trupul întins pe pernele bogate nu este cel al unei slujnice. Studiile cu raze X, menţionate în albumul citat mai sus, au arătat că, peste zece ani, Rembrandt a repictat completcapul Danaei, care iniţial avea trăsăturile Saskiei (1612-1642; prima sa soţie).

Atunci la ce tablou s-a gândit Paler?

Privind cu Octavian Paler (28) –"Eul detestabil" ilustrat – Rembrandt

Foto :http://en.wikipedia.org/

Să parcurgem încă o dată Euldetestabil de OctavianPaler, alăturând pasajelor consacrate descrierii tablourilor, şi imaginileacestora." - Paler (1)

Lecturi răzleţe: Lars Kepler (Suedia) şi Li Di (China)

2011-12-03T05:00:00.000+01:00

Două romane poliţiste bune, citite recent.

Lars Kepler este numele cu care semnează un cuplu descriitori suedezi: Alexander şi Alexandra Abndoril. Hipnotizatorul (Hypnotisören,în original - Stockholm, 2009) este primul lor roman scris "la patrumâini".

Un mic extras (Actes Sud, 2010, p. 84) :

"Mama sa se plângea adesea căsuedezii se comportă ca nişte copiii răsfăţaţi, considerând "Statulprovidenţă" ca un lucru care le este datorat, atunci când, în realitate,nu era vorba decât de o mică paranteză a istoriei. După ea, sistemul deîngrijiri medicale şi dentare gratuite, acţiunea socială în favoarea copiilor,educaţia gratuită, toate acestea puteau dispare de pe o zi pe alta."

Li Di este născut la Pekin în 1950. În 1968, după cereuşeşte examenul de admitere la facultate, este trimis la ţară (Revoluţiaculturală!) şi nu poate reveni în capitală decât în 1978. Din 1984 lucrează casecretar de redacţie pentru diverse publicaţii juridice şi are astfel acces laarhivele tribunalelor. Romanul Femeiacare a bătut la uşă la căderea nopţii (în original: Bang wan qiao men de nu ren - 1984) este povestea unui proces carea avut loc la Pekin.

Ultimele rânduri din posfaţă (Editions Philippe Picquier,1996):

"În 1985, responsabilul Securităţiipublice care a remis, în cadrul unei ceremonii oficiale, Marele Premiu pentruRoman poliţist lui Li Di, nu era altul decât cel care semnase condamnarea lamoarte."

Florenţa văzută cu alţi ochi - Dinu Gaber

2011-12-02T05:00:00.000+01:00

Am primit, ca răspuns la postarea de marţi, mai multemailuri însoţite de fotografii din Florenţa.

Iată câteva din fotografiile primite de la Dinu.

Ponte Vecchio şi Domul i-au reţinut şi lui atenţia înmod deosebit.

Toate fotografiile sunt frumoase, dar prima mi se pareminunată!

Cântece de demult (1) - Lucaciu Dumitru corporal din Sălişte - 1892 - Luna de miere

2011-12-01T05:00:00.000+01:00

"Lucaciu Dumitru corporal din Sălişte"
Aşa scrie în josul ultimei foi din carnet.

Un carnet cu coperţi cartonate, acum negre, roase de timp.

Mare cât să încapă în buzunarul unei uniforme: 11*17 cm.

Pe etichetă, caligrafiat frumos, un nume: Dumitru Lucaciu.

Străbunicul din partea mamei mamei.

Mai scrie ceva. Nu se mai distinge bine. Timpul...

Deschid caietul. Se vede că lipsesc pagini.

Prima poartă numărul 59 şi o poezie.

O poezie de dragoste, amintind de acasă.

Incerc să transcriu, corectând cât mai puţin.

Luna de miere

Amorul nostru ţinu o lună

Luna de miere fu viaţa sa

Dar astă lună, tristă sau bună,

Crede Cecilio, n-o voi uita

Pe gura-ţi roză am gustat dragă

Tot ce amorul ne poate da

Zice ce-o zice lumea întreagă

Dar eu sărutul nu voi uita.

Intreaga viaţă, oriunde oi merge

Voi ţine minte iubirea ta.

Timpul, iubito, ce toate şterge

Nu mă va face a te uita.

Adio dragă, rămâi ferice

Tu poţi cu altul a mă schimba

Dar al meu suflet etern va zice

Că eu pe tine nu te-oi uita.

D Lucaciu

Poezia e scrisă în toamna lui 1892; unele din paginile următoare sunt datate.

Nu ştiu de cine e poezia. Să fie versurile unui cântec? Nu ştiu.

Oricum, nu le poţi citi fără un zâmbet.

Un zâmbet de demult.

Italia - Sorin Ioniţă - Florenţa

2011-11-30T05:00:00.000+01:00

Citesc un articol apărut în EvZ.

Spicuiesc cuvintele care îmi aduc aminte deFlorenţa...

"...sub soarele Toscanei..."

"...oameni îndrăgostiţi de artă..."

"...Italia e minunată..."

"...îmbătrânită ca cineva care şi-a trăit viaţaprea intens..."

"...are atâta artă şi istorie..."

"...îşi permite să le risipească neglijent..."

"...gemând de vestigii antice şi medievale..."

"...fascinantă, dar obositoare..."

"...vii să o vezi în vacanţă..."

"...banii se fac în Nord şi se cheltuie înSud..."

"...comparaţie şi reverie..."

Cuvintele: "Italia ca model pentru români" de Sorin Ioniţă

Fotografiile: MSChirca, Florenţa, 2011

Florenţa - Cupola Domului

2011-11-29T05:00:00.000+01:00

Aici, oriunde te afli, privirea caută cupola Domului

Poţi să fii pe terasa de la Uffizi

sau în Giardino di Boboli,

în Piazzale Michelangelo

sau pe o stradă oarecare

Poate să fie dimineaţa devreme

la prânz

după-amiaza

sau seara târziu

Cupola lui Brunelleschi îţi atrage privirea, te domină, te farmecă, te asigură

Florenţa există

şi tu eşti aici!

Anne-Sophie Mutter - Simfonia spaniolă - Intermezzo

2011-11-28T09:10:00.000+01:00

Cândva, prin octombrie trecut. Trecut de miezul nopţii. Ascultam pe întuneric, cu căştile la urechi, reluarea unei emisiuni pe Radio Classique. Un interviu presărat cu "madeleines musicales".

Adormisem? Visam? Parcă niciodată nu mai auzisem ceva aşa de frumos. Un fragment din Simfonia spaniolă de Lalo.

Mi s-a părut că a durat o veşnicie. A fost un extras doar de două minute şi jumătate. De vis!

Anne-Sophie Mutter şi Seiji Ozawa. Partea a 3-a: Intermezzo.

Am adormit cu melodia în cap; m-am trezit cu ea în gând; nu mi-a dat pace. Am reascultat emisiunea pe internet. Am înregistrat fragmentul de două minute şi jumătate.

Am căutat şi am încercat să urmăresc partitura.

Am căutat pe YouTube şi alte interpretări. Nu a fost uşor să le găsesc. Uneori lipseşte tocmai partea aceasta din Simfonia spaniolă. Am deschis un Guide de la musique symphonique primit de la Moş Crăciun cu ani în urmă, cu dedicaţia: "A notre Papa adoré".

Édouard Lalo (Lille, 1823 - Paris, 1892) - Simfonia spaniolă pentru vioară şi orchestră, op. 21 - "Compusă în 1873 şi dedicată lui Pablo de Sarasate, care a creat-o (!) pe 7 februarie 1875 la Concertele Populare de la Paris; primirea a fost entuziastă."

Intermezzo (Allegretto în la minor): "Este partea cea mai hispanizantă... ritmuri de mauresca şi habanera... Mulţi violonişti omit încă această parte pe motiv că Lalo ar fi compus-o doar pentru premiera lucrării. Scuză greu admisibilă, căci această parte este o adevărată reuşită, perfect integrată în spiritul ansamblului."

Toate acestea nu mi-au explicat însă de ce interpretarea cu Anne Sophie Mutter şi Seiki Ozawa este atât de deosebită. Şi atunci mi-am adus aminte de reacţiile oscilante care mă preocupaseră altădată. Am înregistrat forma undelor sonore ale fragmentului respectiv şi în alte interpretări, le-am pus una sub alta şi uite ce a ieşit:

În majoritatea cazurilor, fragmentul este cântat mai rapid, niciodată însă aşa de clar şi de nuanţat cum o fac Anne-Sophie Mutter şi Seiji Ozawa. Cea mai interesantă este partea solistului (care începe la ~55 s) şi îndeosebi partea finală, în crescendo pentru Anne-Sophie Mutter. Vioara care introduce, aparent timid (min 1:30), o temă nouă, tandră, de dragoste - aş zice, reuşeşte să îmblânzească orchestra, atât de ameninţătoare la început, care o urmează acum, fermecată.

Cetatea Interzisă la Luvru- Radio (66)

2011-11-26T01:30:00.000+01:00

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvintepotrivite", transmisă vineri, 25 noiembrie 2011 de RadioRomânia Cultural.

Extrase

Astăzi vă invit să pătrundem împreună în CetateaInterzisă...

Vizită prilejuită de expoziţia "Cetatea Interzisă la Luvru - Împăraţi ai Chinei şi regi aiFranţei", care îşi întâmpină vizitatorii până pe 10 ianuarie 2012.

O călătorie de-a lungul a 800 de ani de istorie,începând cu dinastia Yuan şi până la mijlocul secolului XIX.

Printre exponate, 130 de piese excepţionale dincolecţille Palatului Imperial.

Unele dintre exponate părăsesc pentru prima oarăChina, iar câteva piese, considerate "comori fragile", nu au mai fostniciodată expuse.

Portretele principalilor suverani chinezi, dar şiobiecte personale, arme, costume de ceremonie şi bijuterii, care îmbinămăiestrie artistică şi valoare istorică.

O perioadă care se remarcă prin bogăţia şi importanţaexponatelor este cea a împăratului Kangxi, contemporan cu Ludovic al XIV-lea.Kangxi a domnit 61 de ani - cea mai lungă domnie dintre împăraţii Chinei.

Efervescenţa schimburilor intelectuale dintre Franţaşi China în această perioadă s-a datorat mult prezenţei şi influenţei la curteaîmpăratului chinez a călugărilor iezuiţi.

Este expusă macheta reşedinţei care a adăpostit douădinastii şi 24 de purtători ai "mandatului celest".

Cetatea Interzisă - edificată "ex nihilo" în numai 16 ani,începând din1406, sub domnia împăratului Yongle.

De toamnă - Cum vă place (2/2)

2011-11-25T06:00:00.000+01:00

"...but it is amelancholy of mine own,

compounded of many simples,

extracted for many objects,

and indeed the sundrycontemplation of my travels,

in which my often rumination

wraps me in a most humoroussadness."

Shakespeare - As You Like It, Act 4, Sc. 1.

De toamnă - Cum vă place (1/2)

2011-11-24T08:35:00.000+01:00

"I have neither the scholar's melancholy,which is emulation;

nor the musician's, which is fantastical;

nor the courtier's, which is proud;

nor the soldier's, which is ambitious;

nor the lawyer's; which is politic;

nor the lady's, which is nice;

nor the lover's, which is all these..."

Shakespeare - As You Like It, Act 4, Sc. 1

Calathea crocata

2011-11-23T07:00:00.000+01:00

Calathea crocata este originară din pădurile tropicale din America deSud (Brazilia).

La ea acasă, creşte la umbra marilor copaci.

Poate ajunge până la 40-60 cm înălţime, dar creşteîncet: două-trei frunze noi pe an.

Frunzele, lungi de 15-20 cm, au reflexii metalice, verdeînchis - pe faţă, roşu-violet - pe spate.

Se adaptează bine într-un apartament, dar nu îi placschimbările bruşte şi nici curenţii de aer.

Are nevoie de o lumină nu prea puternică; o fereastrăorientată spre nord îi convine foarte bine.

Este obişnuită la căldură, dar nu excesivă (18-22°C).

În timpul iernii, rezistă şi la temperaturi de 15-16°C.

Are nevoie de umiditate relativ mare. Vara trebuie capământul să fie mereu umed.

Iarna i se dă mai puţină apă (necalcaroasă) şi se lasă să se usucepuţin pământul între două udări.

Înfloreşte după nouă luni de pauză, dar rămâneînflorită timp de două luni.

Ca să înflorească are nevoie înainte de o perioadă deodihnă, cu nopţi lungi.

Florile sunt micuţe, cilindrice, aproape ascunse debracteele portocalii, care constituie adevăratul argument decorativpentru Calathea crocata.

O floare pentru o aniversare

2011-11-22T06:00:00.000+01:00

La multi ani, Cris!

Povestea unui film: THE HELP (2011)

2011-11-21T06:00:00.000+01:00

Trebuie neapărat să-l vedeţi!

Cum? L-aţi văzut deja? Şi nu ne-aţi spus? Se poate!?

Povestea este pe scurt următoarea:

Kathryn (Stockett) şi Tate (Taylor) se cunosc dinfragedă copilărie. Sunt născuţi amândoi în acelaşi an, în acelaşi oraş: Jackson,Mississippi. Când, la 40 de ani, Kathryn scrie primul ei roman, îi trimite manuscrisul luiTate, actor mai mult de roluri secundare, dar care a realizat deja un primlung-metraj. Tate este încântat de manuscris şi îi promite lui Kathryn că vaface un film din el. Între timp însă, 60 de edituri refuză, una după alta, săpublice manuscrisul lui Kathryn.

Brunson (Green) intră în scenă. Producător, originartot din Jackson, Mississippi, el este prieten cu Kathryn şi cu Tate de aproape20 de ani. Cu manuscrisul lui Kathryn sub braţ şi cu promisiunea lui Tate că varealiza un film, Brunson reuşeşte să determine Penguin Books să publice cartea. Când cartea apare în librării,filmul este deja în lucru. Cartea se plasează timp de şase săptămâni în frunteaclasementului celor mai mai bune vânzări întocmit de New York Times.

Legăturile de prietenie se dovedesc utile şi în continuare.Un rol consistent şi frumos din film este acordat Octaviei (Spencer). Octavia a fost timpde patru ani colocatara lui Tate, iar Kathryn a luat-o ca model pentru unul dinpersonajele din carte. Pentru rolul principal, se face apel la Viola (Davis),care acceptă cu condiţia ca filmările să nu o împiedice să joace într-o piesă (Fences, cu Denzel Washington) pe Broadway. În film mai au scurte apariţii: mama lui Kathryn, mama lui Brunson şibona afro-americană a lui Tate.

Dispunând de un buget de 25 milioane dolari, filmărilesunt realizate în Mississippi, acolo unde se petrece acţiunea romanului. Filmuliese pe ecrane în august 2011. Până la începutul lui noiembrie, încasările înStatele Unite depăşesc 167 milioane de dolari. Filmul este proiectat în Franţa sub titlul La couleur des sentiments, pentru prima oară în septembrie 2011, în deschiderea celui de al 37-leaFestival al Filmului American de la Deauville.

Deci asta este povestea filmului, NU povestea dinfilm. Povestea din film este captivantă, deşi improbabilă. Este o manieră de arescrie istoria şi de a linişti conştiinţe. Şi de a arăta ce drum a fostparcurs pentru ca Statele Unite să aibă preşedintele de azi. Mergeţi însă săvedeţi filmul! Merită! Cel puţin pentru interpretarea magistrală a VioleiDavis, pe care sperăm să o vedem şi cu un Oscar.

Şi chiar dacă nu vă povestesc filmul, priviţimăcar o scenă.

Pentru cuvintele care sunt spuse şi care trebuiesc mereu repetate unuicopil:

"You is Kind!

You is Smart!

You is Important!"

Pentru ca acesta să nu le uite niciodată!

Alexandu Macedon la Luvru- Radio (65)

2011-11-19T06:00:00.000+01:00

Amelia Chirca - Intervenţie în emisiunea "Ştiinţa în cuvintepotrivite", transmisă vineri, 18 noiembrie 2011 de RadioRomânia Cultural.

Astăzi vă invit la o călătorie imaginară într-o regiune a Europei adeseori evocată în ultima vreme - în Grecia. Mai precis, într-una din regiunile sale, în Macedonia. Motivul acestei călătorii îl constituie o expoziţie găzduită de cel mai prestigios muzeu parizian - să îndrăznesc să afirm că ar fi cel mai... din lume?! Este vorba de Luvru, iar expoziţia se intitulează "În regatul lui Alexandru cel Mare - Macedonia antică".

Deschisă până la mijlocul lunii ianuarie a anului viitor, expoziţia - prin intermediul a 500 de exponate, majoritatea prezentate pentru prima dată în Franţa, evocă istoria Macedoniei antice începând cu secolul XV înaintea erei noastre şi până la epoca romană imperială. Ea evocă în mod deosebit ascensiunea regatului Macedoniei datorată inteligenţei politice a suveranilor săi, dintre care cel mai celebru este desigur Alexandru cel Mare.

O abordare tematică complementară permite evocarea mai multor aspecte ale civilizaţiei macedoniene, printre care organizarea regatului, educaţia, viaţa cotidiană, rolul rezervat femeii, producţia artistică, religia şi aşa mai departe. Un loc aparte este acordat genezei şi evoluţiei legendei lui Alexandru cel Mare.

Aşadar, dacă sunteţi pasionaţi de istorie şi treceţi prin Paris, nu uitaţi că la Luvru vă aşteaptă în acest moment nu numai surâsul Giocondei, ci şi lumea fascinantă a regatului lui Alexandru cel Mare.

Singapore

2011-11-18T01:00:00.000+01:00

Înainte de a primi fotografiile de mai jos,
nu ştiam mare lucru despre Singapore.

Ştiam că e pe malul mării

şi că are blocuri turn.

Aflasem că guma de mestecat este interzisă

şi că orhideele cresc acolo la tot pasul.

După ce am primit fotografiile de mai sus şi de maijos,

am citit că:

Vechiul nume, în javaneză, al insulei pe care se aflăcapitala era Temasek,

ceea ce însemna "oraşul mării",

iar Singapuraînseamnă în sanscrită "oraşul leului".

Că Singapore este al 176-lea stat ca mărime din lume

(România - 83; Franţa - 42)

că Singapore este pe locul 115 din lume ca număr delocuitori

(România - 52 ; Franţa - 21).

dar că Singapore este pe locul 39 în funcţie deProdusul Intern Brut

(România - 49; Franţa - 5)

şi pe locul 23 în ceea ce priveşte Indicele deDezvoltare Umană, IDH - raport 2009,

indice care ţine cont de speranţa deviaţă, de nivelul de educaţie şi de nivelul de trai

(România - 63; Franţa - 8)

După care, am renunţat să mă mai uit la cifre,

şi m-amuitat la flori

la (b)locuri

şi la oameni.

Şi am mulţumit, cu un zâmbet, celei care ne-a trimisfotografiile de mai sus.

Surse:

http://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_des_pays_par_superficie

http://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_des_pays_par_population

http://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_des_pays_par_PIB_(nominal)

http://fr.wikipedia.org/wiki/Classement_IDH_des_pays

Jocuri de oglinzi - VilVite, Bergen Science Center

2011-11-17T01:00:00.000+01:00

VilVite, Bergen, Norvegia, 2008

Puncte de vedere - VilVilte, Bergen Science Center

2011-11-16T05:00:00.000+01:00

O interesantă iluzie optică

VilVite, Bergen, Norvegia, 2008

Florenţa şi sindromul lui Sthendhal

2011-11-15T00:00:00.000+01:00

Cineva, apropiat de departe, m-a întrebat sâmbătă prinmail: "Nici o postare astăzi pe blog?"

Nu, nici o postare timp de două zile, deşi ar fitrebuit să urmeze, după cea cu Ponte Vecchio, o alta cu cupola Domului dinFlorenţa... Poate v-a surprins şi faptul că pentru postarea precedentă, în careera vorba de o expoziţie recentă de la Paris, am ales pentru ilustrarefotografii făcute cu luni în urmă, la Washington.

Cele două lucruri se leagă: cred că sunt atins de oformă a sindromului lui Stehdhal.

Numit şi sindromul de Florenţa. Sper că nu e o formăgravă şi nici de prea lungă durată.

La mine se manifestă prin faptul că de la întoarcereade la Florenţa nu mai pun mâna pe aparatul de fotografiat. Şi că încerc să numai vorbesc despre Florenţa în fiecare zi.

Ce e cu sindromul lui Stendhal, de care fusesemavertizaţi, cu un zâmbet, înainte de plecare?

E o tulburare de care sunt atinşi călătorii expuşi,într-un timp relativ scurt, unei avalanşe de opere de artă. Pe lângămanifestările particulare ca cele de care vă spuneam că sufăr eu, alţi turiştipot avea ameţeli, accelerări ale ritmului cardiac, sufocări etc. A fost descrisca atare, La Sindrome di Stendhal, depsihiatra Graziella Magherini (1989).

Povestind impresiile din călătoria la Florenţa făcutăîn 1817, Stendhal scria:

"J’étais arrivé à ce pointd’émotion où se rencontrent les sensations célestes données par les Beaux Artset les sentiments passionnés. En sortant de Santa Croce, j’avais un battement de cœur, la vie étaitépuisée chez moi, je marchais avec la crainte de tomber."

(Stendhal - Rome, Naples et Florence - EditionsDelaunay, Paris, 1826, tome II, p. 102)

Câteva precizări, extrase din http://fr.wikipedia.org/wiki/Syndrome_de_Stendhal.

Se pare că de acest sindrom sunt feriţi turiştiiprovenind din America de Nord şi din Asia (care nu sunt afectaţi, nefiind vorbade cultura lor - eu cred că emigranţii europeni de dată recentă sunt totuşifoarte expuşi), cât şi cei din Italia (imunizaţi, prin contact permanent, de lanaştere). Prima manifestare poate avea loc în timpul vizitării unuia din cele50 de muzee ale oraşului. "Lesgardiens de musée de Florence sont formés à l’intervention auprès de visiteursvictimes du syndrome de Stendhal, bien que cela reste assez rare."

Notă

Doar zilele trecute am mai făcute câteva fotografiimuşcatelor de la fereastră, băgându-mă iarăşi în sufletul lor, pe când îşipregăteau - probabil ultimii - boboci din această toamnă.