Artă creştină - Catedrale, muzee, expoziţii

Primitivii italieni
[14/05/2009]

Primitivi ?!
(Primitivii italieni, Colectia din Altenburg la Muzeul Jacquemart-André, Paris – 2009)

Se pare ca icoana de mai jos, Fecioara cu pruncul, a fost pictata, pe la 1470, de un primitiv! Liberale Bonfanti da Verona.




In aceeasi sala cu ea mai este expus inca un tablou. Tot de la 1470. Tot un primitiv! Michele di Michele Ciampanti. Adorarea Magilor. Nu ar fi avut rost sa fie expuse mai multe. Si un al doilea se dovedeste prea mult. Fiecare este un unicat care ocupa, asemeni unui fluid magic, tot spatiul pe care il are la dispozitie. Ramanem clipe fara numar pe o banca din apropiere, cufundandu-ne in tablou, lasandu-l sa ne invaluie.

Incerc sa-mi imaginez ca sunt alaturi de Liberale Bonfanti. Ma uit curios la el, vreau sa stiu cum arata, vreau sa stiu cum picteaza, ce culori foloseste, daca are un model. Sau poate doua, unul pentru mama, altul pentru copil. Ma uit in jur. Oare cum arata atelierul unui pictor din Siena la 1470? Incerc sa-i spun ca sunt unul din zecile de mii de vizitatori care, peste 539 de ani, stau minute intregi (ore, daca ar avea timp) sa ii priveasca tabloul. Cat timp a lucrat la el? Cat timp s-a gandit la el, inainte si dupa ce l-a pictat? Ii vine oare sa creada ca milioane de oameni pot, daca vor, sa-i priveasca tabloul de la mii de kilometri distanta, datorita Internetului?

Nu, nu ma apuc sa-i spun de Internet. Ar fi prea mult de explicat. Poate nu o sa-i spun nici de magnetul cu tabloul lui, pentru pus pe frigider. Renunt sa-i spun si de magnet. Ar trebui sa-i explic si ce e un frigider. Si ce e kitschul. Prea mult.

Mai bine sa-l intreb de ce e el un "primitiv"!? Daca ei, la 1470, sunt "primitivi", atunci ce sa spunem de Guido da Siena, ale carui picturi, datate 1270, le-am admirat in prima sala a expozitiei? Sase panouri, din cele 12 cate alcatuiau o Istorie a lui Cristos. Este oare un "primitiv" cel care in Isus pe cruce il reprezinta pe Cristos urcand singur treptele unei scari de lemn, sprijinita de cruce? Parerea noastra e ca fiecare in parte este unul dintre cei mai moderni pictori ai epocii respective.

Cineva ne lamureste. "Primitivii italieni" sunt pictorii care au trecut de la pictura de stil bizantin la un stil tipic "italian", cu umanizarea personajelor, cu introducerea peisajelor si a arhitecturilor complexe. Sunt cei care au pregatit calea Renasterii italiene. Niste primitivi, ce mai!


Muntele Athos
[24/06/2009]

Sfantul Munte la Paris
pana pe 5 iulie 2009

- Cum adica, nici o cana cu lapte?
- Daca-ti spun. Nici o fiinta de sex feminin. Nici femeie, nici musca, nici nimic. Daramite o vaca!
- Bine, dar cel putin o capra?
- Se pare ca ar fi acceptate pisici si gaini. Au nevoie de oua pentru pregatirea vopselelor pentru icoane.
- Pai asta rezolva problema. Nu-ti mai aduci aminte? Caci gaina ne da noua... lapte, branza, unt si oua? Dar tu crezi ca se mai picteaza azi icoane la Muntele Athos?

Mergem sa vizitam expozitia "Muntele Athos si Imperiul Bizantin" deschisa la Petit Palais. Daca n-am putut sa ne ducem noi la munte..., hai cel putin la Paris!


Petit Palais adaposteste Musée des Beaux-Arts de la Ville de Paris. La colectiile permanente intrarea este libera si ai voie sa fotografiezi. Nici una, nici alta, in cazul expozitiilor temporare, cum este cea cu icoane de la Muntele Athos. Cum nu am facut fotografii in interior, iata o adresa la care pot fi privite cateva imagini din expozitie:

De ce la Petit Palais? Probabil pentru ca acesta detine cea mai importanta colectie de icoane ortodoxe din Franta, datorata in primul rand donatiei de 80 icoane grecesti si rusesti din secolele XV-XVIII facute de Roger Cabal in 1998. De ce au acceptat 9 din cele 20 de manastiri de la Muntele Athos iesirea a circa 200 de icoane, manuscrise si obiecte de cult pentru a fi expuse in afara Greciei? Asta nu stim. Banuim. Mare parte dintre exponate parasesc pentru prima oara Muntele Athos. Doar cateva au fost expuse la Tesalonic in 1997, atunci cand acesta era declarat capitala culturala europeana. O a doua expozitie, cu mai putine exponate, a avut loc la Helsinki in 2006.

Parcurg intai rapid toate salile expozitiei, lasandu-ma impregnat de atmosfera ei, pentru a reveni apoi sa zabovesc in fata unor piese care m-au atras in mod deosebit. Cum sunt cateva manuscrise de la anii 800-900. Sau zona dedicata bisericii centrale dintr-o manastire, catholicon, unde se aud crampeie dintr-o slujba de la Muntele Athos. Sau potirul din jasp montat in argint aurit, care a apartinut lui Manuel Cantacuzino.

Daca citesc ici si colo cateva nume de despoti, imparati si alti mari donatori, apropiati sufletului meu sunt insa mesterii anonimi care, cu minutie si credinta au creat toate aceste minuni. Mi-i inchipui concentrati si impacati in timp ce picteaza sau scriu sau sculpteaza. Incerc sa-mi imaginez ce simt atunci cand isi termina lucrarea. O aseaza probabil langa fereastra, intr-un sfarsit de zi cu lumina aurie, se dau doi pasi inapoi pentru a o vedea mai bine si multumesc lui Dumnezeu ca au dus treaba cu bine la capat, facandu-si o cruce mare si zicand un Tatal nostru.



Si iesim din nou pe strazile Parisului, iar gandurile necuvioase ne dau iarasi tarcoale.
- Cum crezi oare ca e in rai? Or fi din cand in cand concerte de ingeri? Crezi ca marii donatori au fotolii la parter, iar credinciosii de rand au locuri in picioare la cucurigu?


Sfânta Maria
[15/08/2010]

Măriilor si Mărioarelor de aproape si de departe,

Gandurile noastre de bine si urari de

La Multi Ani cu sanatate !



Antonio ROSSELLINO (atribuit), Florenta, inainte de 1461
Colectia Gulbenkian, Lisabona - Foto MSC, Nikon, 2009



Catedrala din Beauvais
[21/11/2010]


12

"Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt."
 

Ioan Alexandru (1941, Topa Mina, jud. Cluj – 2000, Bonn, Germania) - Cerul si pamantul


34
6
5
78
109

Vitralii (sec. XIII – XX), Catedrala Saint-Pierre din Beauvais, Oise, Franta




Dürer - Adam si Eva
[25/11/2010]


Octavian Paler - Eul detestabil – Editura Albatros, 2005
Capitolul 2 – Floarea fidelitatii (pag. 16)

Privind autoportretul lui Dürer la 22 de ani, Octavian Paler remarca:

…un obraz frumos, sever, mandru, calm, de om care nu datoreaza nimic nimanui. (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/privind-cu-octavian-paler-3-durer-si.html)

Imi reamintesc cele doua panouri in care Dürer ni-i infatiseaza pe Adam si Eva plecand din Paradis; dintr-un paradis ciudat, in fapt un pustiu pietros, fara vegetatie, de unde in mod normal simti nevoia sa fugi, nu astepti sa fii izonit, si, daca est izgonit, ce sa regreti? In spatele primilor oameni nu se distinge nimic altceva decat un fond negru. Adam si Eva nu datoreaza nimic peisajului, ei poarta singuri intreaga raspundere pentru pacatul si dragostea lor.

La randul sau, Dürer pare sa spuna: "Nu datorez nimic nimanui. Mi-am cautat un maestru, dar nu m-am gasit decat pe mine".



Albrecht Dürer
Adam si Eva (1507) – 209 x 82 cm (fiecare panou)
Museo del Prado, Madrid

Note MSC
Extraordinara interpretarea data de Octavian Paler fundalului inexistent, paradisului gol al acestor tablouri!

Intr-o gravura cu Adam si Eva datata 1504, Paradisul lui Dürer este mai bogat. Se dovedeste insa a fi plin de simboluri. Adam poarta o ramura de frasin, Copacul Vietii, iar Eva o crenguta de smochin, Copacul Cunoasterii. Cele patru temperamente fundamentale sunt reprezentate prin patru animale: coleric – pisica, sanguin – iepurele, flegmatic – boul, melancolic – tapul. Papagalul ar putea reprezenta pacatul, zic unii (http://www.artbible.info/art/large/295.html), iar soarecele care sta linistit in fata pisicii - convietuirea pasnica ce exista pana in acel moment in Paradis. Pe panoul agatat de crenguta pe care o tine Adam, sta scris: ALBRECHT DVRER NORICVS (din Nürnberg) FACIEBAT 1504.


Albrecht Dürer – Adam si Eva (1504) – 24,9 x 19,2 cm

Fondul negru si pustiul pietros din Paradisul lui Dürer sunt preluate in panourile pictate de Lucas Cranach in 1528.


Lucas Cranach cel Batran [1472, Kronach (de unde numele de Cranach) – 1553, Weimar]
Adam si Eva (1528) – 172 x 63 cm, respectiv 167 x 61 cm
Galeria Uffizi, Florenta

In aceeasi sala de la Galeria Uffizi in care este expus Cranach, sunt expuse si doua tablouri cu Adam si Eva pictate de Baldung Grien, elevul lui Dürer la Nürnberg, identice cu tablourile maestrului din 1507.



Beauvais - Catedrala neterminată
[30/11/2010]

De cand avioanele Blue Air aterizeaza la 70 km de Paris, la Beauvais, numele localitatii a devenit cunoscut tuturor romanilor care vin in Franta pe calea aerului. Poate mai putin localitatea in sine.

Iata povestea Catedralei Saint-Pierre din Beauvais.

In 1225, cand focul a distrus partial vechea catedrala din Beauvais, fondata prin anii 800, s-a inceput inaltarea, pe ruinele ei, a unei noi catedrale. Constructorii ei au vrut-o mai inalta decat catedrala din Chartres, inceputa in 1143 (dupa ce un incendiu distrusese si acolo vechea catedrala), mai inalta ca cea din Senlis, inceputa in 1151, sau ca Notre-Dame de la Paris, a carei prima piatra fusese pusa in 1163.

La Beauvais, bolta deasupra altarului se va ridica la 47 de metri, inaltime nicicand atinsa.

23
Intre 1265-1270 se monteaza superbe vitralii, din care cateva mai pot fi vazute si azi (vezi http://chirca-aici-acum.blogspot.com/2010/11/versul-de-duminica-ioan-alexandru.html).

In 1272 are loc celebrarea primei slujbe, dar in 1284 se prabuseste o parte din bolta.

45
Intrerupte din diverse motive, cum ar fi lipsa de fonduri sau razboiul de 100 de ani (1337-1453), lucrarile pentru continuarea constructiei catedralei sunt reluate in secolul XVI.

In 1569, se ridica deasupra transeptului, un turn de peste 160 de metri (cf. ghidului Gisserot, 2010). Timp de cinci ani, catedrala din Beauvais este cea mai inalta catedrala din lume. Dar pe 30 aprilie 1573, cand credinciosii tocmai ies de la slujba de Inaltare, turnul se prabuseste in catedrala. Doar doua persoane sunt ranite usor.

S-a reparat ce si cat s-a putut. Turnul nu a fost reconstruit si catedrala din Beauvais nu a fost niciodata terminata. Ceea ce vedem azi este un "ciot" de catedrala. Intrarea principala a ramas intrarea de pe latura de sud a catedralei. Din planul in cruce alungita al unei catedrale gotice, aripa vestica, de obicei cea mai lunga, nu a fost vreodata inceputa. Ceea ce a avut si o parte buna, caci in felul acesta a rezistat timpului o particica din vechea catedrala carolingiana, Notre-Dame de la Basse –Œuvre.

67
In anii 1990 s-a constatat o deplasare periculoasa a stalpilor catedralei. De urgenta, au fost montati tiranti de consolidare. Catedrala din Beauvais a fost si ramane un vesnic santier.


Masaccio - Adam si Eva
[28/12/2010]

"Iar in ziua cand, intr-o intunecoasa biserica din Florenta, am vazut cum si-a imaginat Masaccio pe Adam si Eva, indoielile mele au devenit si mai mari [1]. Dintre toti pictorii care i-au zugravit pe primii oameni parasind paradisul, acest tanar pictor, mort inainte de douazeci si sapte de ani, dupa ce a zguduit inceputurile picturii florentine, este cel mai putin nepasator. Eva lui urla pur si simplu, desfigurata de durere, iar Adam isi acopera obrazul cu mainile ca sa-si ascunda rusinea si stupoarea. […] Ceea ce zugravit el pe zidul ce i-a fost incredintat nu este o legenda divina, ci o omeneasca poveste de dragoste. […]

1


Si nu intamplator, desigur, s-au perindat in fata acestui zid vechi, dupa moartea lui Masaccio, Andrea del Castagno, Verrocchio, Botticelli, Leonardo, Perugino, Ghirlandaio, Michelangelo, Rafael, Andrea del Sarto, Rosso, Pontormo, cu totii simtind, poate, ca aici sfarseste ceva. Adam si Eva intorc spatele nu numai paradisului, ci si Evului Mediu, cu credinta lui pioasa in absolut. […]

2
Masaccio – Adam si Eva alungati din Paradis (1426-1427)
Fresca inainte si dupa restaurarea din 1980; 208 x 88 cm,
Capela Brancacci; Santa Maria del Carmine; Florenta

Rareori s-a spus atat de limpede ca numai intensitatea poate consola o existenta limitata. Adam isi acopera fata pentru ca, deocamdata, nu-i pasa probabil incotro se indreapta. E inca sub socul evenimentului. Dar din gestul lui reiese ca e dus pentru intotdeauna timpul cand n-avea trecut. De acum inainte va avea o memorie si o cicatrice pe aceasta memorie: paradisul din care a fost izgonit. […]
3


Depindem de pacatele noastre si de ceea ce iubim, iti vine sa spui in fata zidului unde sunt pictati Adam si Eva. Si, oricum, timpul inocentei e un paradis pierdut. Tot ce ne ramane e infernul luciditatii sau puterea de a iubi si mai mult."

Octavian Paler – Eul detestabil, Ed. Albatros, 2005
Capitolul 3 – O poveste de dragoste – p. 22-24




Note MSCFresca lui Masaccio "Adam si Eva alungati din Paradis" se afla pe peretele din stanga al Capelei Brancacci, prima fresca din randul de sus.


4

Opus ei, pe peretele din drepta, se afla Adam si Eva pictati de Masolino:

5

Privind cu Octavian Paler (10) – "Eul detestabil" ilustrat –Masaccio. Adam si Eva
Foto Internet: http://www.artbible.net (1); http://fr.wikipedia.org (2); http://commons.wikimedia.org (3 si 5); http://www.museumsinflorence.com (4)



Vitralii de Chagall la Catedrala din Metz
[11/02/2011]

12345678910
Marc Chagall - vitralii (1960-68) cu subiecte din Vechiul Testament


Franciscan Monastery, Washington D.C.
[24/07/2011]


"...trebuie alese vorbele cu grijă,

1
vorbele lasă urme - îti aminteşti
mai târziu de ele - aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,

2trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
să însemne ceva - ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
că e în tine - că simţi.

3
oricine poate să facă vorbe unele dupa altele
- oricine poate să vorbească - nu asta
e principalul - ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)

4
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă..."

Mircea Ivănescu
(26 martie 1931, Bucureşti - 21 iulie 2011, Sibiu)
Vorbe, vorbe, vorbe...

Foto MSChirca - Catacombele de la Franciscan Monastery, Washington D.C.



Sfânta Maria
[15/08/2011]

"Because I remembered God with all my heart." 

The Book of Tobit, 1:12 (http://ebible.org/) 



Încoronarea Fecioarei 

cu sfântul Anton, sfântul Augustin, Tobias şi îngerul 

Neri di Bicci (Florenţa, 1419-1491) 



Musée du Petit Palais, Avignon 

Foto MSChirca 









Notre-Dame, Paris
[21/08/2011]

Ne oprim mai întâi la Notre-Dame.

23

Catedrala e arhiplină, numărul celor care asistă la serviciul religios depăşindu-l de această dată pe cel al turiştilor care le dau, în linişte, ocol.



45

La plecare, devenim şi noi turişti, făcând câteva fotografii, printre care şi statuia în argint a Fecioarei Maria oferită catedralei de Charles X în 1826, opera lui Jean-Baptiste Gaspard Odiot (vezi mai sus).



67


Vitralii de la Sainte-Chapelle, Paris
[20/09/2011]






Vitralii de la Sainte-Chapelle (sec. XIII-XV) expuse la
Musée national du Moyen Age (Musée de Cluny), Paris


Primul vitraliu îl prezintă pe Saint Martin de Tours (336,7 - 397), serbat în Franţa pe 11 noiembrie, într-o reprezentare tradiţională, cea a momentului în care îşi împarte mantia cu un om sărac.
Vitraliul din mijloc este intitulat "Botezul". Ultimul vitraliu poartă numele "Învierea din morţi". Ambele sunt datate "pe la 1200".



Salvator Mundi - Palais des Beaux arts, Lille
[17/10/2011]




"Vrei să-ţi arăt tabloul care m-a impresionat cel mai mult în această sală?" - mă întreabă Ami, sigură de răspunsul meu.
Şi mă conduce spre o icoană veche, aflată la capătul uneia din superbele săli de la subsolul Palatului de Arte Frumoase din Lille.


Chiar la intrarea în sală.
La început sau la sfârşit? Depinde de unde vii, depinde cum priveşti.
Şi la început, şi la sfârşit. Alfa şi Omega.
"SALVATOR MVNDI SALVA NOS"
"Mântuitorul lumii, Mântuieşte-ne..."


Pusă pe zidul de cărămidă goală, eticheta dă informaţii şi ridică întrebări.
"Salvator Mundi" este numele generic (DEX = care aparţine unei categorii întregi) dat icoanelor în care Cristos este reprezentat ţinând în mâna stângă un glob şi făcând cu mâna dreaptă semnul binecuvântării. 
Ca în tabloul de mai jos.


Ori, în cazul icoanei de la Lille, Isus nu este prezentat în această postură solemnă.
Pictat pe la 1500 şi ceva, şi destinat nu unei biserici, ci mai degrabă unei capele private, probabil din partea de sud a Ţărilor de Jos, Salvator Mundi de la Lille, ni-l face pe Isus, prin "renunţarea la simetria compoziţiei şi (prin) trăsăturile blânde ale Mântuitorului", mai apropiat, mai uman, mai îngăduitor. 
Oare "uman" şi "îngăduitor" sunt calităţi compatibile?


Eticheta mai dă/ridică o altă informaţie/întrebare: "efigie a lui Cristos care urmează descrierea apocrifă (DEX = a cărei autenticitate este îndoielnică) din scrisoarea lui Publius Lentulus".

Ce este cu această scrisoare a lui Publius Lentulus, trimisă, zice-se, de proconsulul roman din Iudeea împăratului Tiberiu? Un extras:
"Iată, Majestate, răspunsul pe care îl aştepţi. A apărut un om dotat cu o putere excepţională, care este numit marele profet; discipolii lui îl numesc Fiul lui Dumnezeu, iar numele lui este Isus Cristos. Într-adevăr, Cezare, în fiecare zi se aud relatându-se lucruri minunate despre acest Cristos care învie morţii, vindecă orice infirmitate şi uimeşte întreg Ierusalimul cu doctrina lui extraordinară. Are un aspect majestos şi o figură strălucitoare, plină de suavitate, astfel încât toţi cei care îl văd sunt pătrunşi în acelaşi timp de dragoste şi de teamă. Se spune că faţa lui, bătând în roz, cu barba despărţită la mijloc, este de o frumuseţe incomparabilă şi că nimeni nu poate să-l privească fix fără a nu rămâne înmărmurit."
Astăzi, am cataloga probabil scrisoarea lui Publius Lentulus ca un hoax. Nici un Lentulus nu a existat în Iudeea cu funcţia care îi e atribuită, iar textul, creat prin secolul XIII, a apărut tipărit pentru prima oară în 1474 la Cologne, în Viaţa lui Cristos de Ludolph (?).

Pictori celebri au cunoscut însă cu siguranţă "scrisoarea lui  Publius Lentulus" şi au încercat să-l reprezinte pe Isus cât mai apropiat de descrierea făcută de acesta. Printre ei, Leonardo da Vinci, căruia îi este atribuit acest Salvator Mundi prezentat mai sus, cel cu un glob în mâna stângă şi binecuvântând cu dreapta.

Pe 5 iulie 2011, RTL anunţa: "Un tablou vândut în 1958 pentru 50 de euros, valorează astăzi 200 de milioane!" După restaurări delicate şi expertize serioase (New York, Londra), s-a descoperit că tabloul de mai sus este un veritabil Leonardo da Vinci. Până atunci, el fusese atribuit unui elev al lui Leonardo. 
Văzându-l cum arăta înainte de restaurare, nu putea fi vorba decât de un elev foarte puţin talentat!





Timpul - Musée de Cluny, Paris
[19/10/2011]





Puncte de vedere - Musée de Cluny, Paris
[20/10/2011]



Musée de Cluny - Musée National du Moyen Age, Paris



Şoaptă sau Destin - Musée de Cluny, Paris
[21/10/2011]




Musée de Cluny - Musée National du Moyen Age, Paris


La Vierge allaitant l'Enfant - Musée du Petit Palais, Avignon
[26/10/2011]







Musée du Petit Palais, Avignon
Foto MSChirca, 2011





La Vierge en gloire - Musée du Petit Palais, Avignon
[27/10/2011]







Musée du Petit Palais, Avignon
Foto MSChirca, 2011





La Vierge d'humilité - Musée du Petit Palais, Avignon
[28/10/2011]







Musée du Petit Palais, Avignon
Foto MSChirca, 2011


Uşă de biserică
[07/11/2011]

Santa Maria del Carmine, Florenţa




Un înger mai deosebit - Messiah de Händel - Val-de-Grâce, Paris
[19/12/2011]


Un înger este bolnav!


Nu, nu îngerul din fotografia de mai sus. Acesta este doar respins; poate pentru că Modestia refuză o cunună de lauri. Îngerii din fotografia de mai jos par şi ei sănătoşi.


Bolnav este îngerul din acest tablou.


La prima vedere, nu îţi dai seama.
Cu mâinile încrucişate pe piept, priveşte împreună cu alţi îngeri spre micul Isus. Stă puţin în spatele Mamei, care întinde mâinile spre Pruncul din iesle, acolo de unde vine lumina.


Dacă te uiţi mai atent, parcă totuşi are ceva deosebit. A fost pictat prin Ţările de Jos, pe la 1515.
 Diagnosticul i-a fost pus mult mai târziu, după aproape 500 de ani.


În decembrie 2002, doi cercetători au publicat un articol despre el:
An angel with Down syndrome in a sixteenth century Flemish Nativity painting


Sindromul Down, după numele medicului britanic John Langdon Down,
 care a publicat un articol pe acest subiect în 1866. Mongolismul  sau trisomia 21.


Trisomia 21 - la perechea 21, un cromozom în plus. 47 de cromozomi  în loc de 46. 
Jérôme Lejeune a descoperit  această anomalie cromozomică  în 1958.
O fundaţie poartă azi numele Jérôme Lejeune.


Miercuri, 7 decembrie 2011.
Un concert în sprijinul Fundaţiei Jérôme Lejeune.
Messiah de Händel, în biserica Val-de-Grâce din Paris.


Christian Ciuca: un dirijor de origine română.
A înfiinţat la Paris l'Ensemble Vocal Crescendo şi l'Ensemble Instrumental de Paris.
În plus, alte câteva nume româneşti în rândul celor de pe scenă.


Un concert frumos, emoţionant.

Undeva, departe, îngerii se rugau în tăcere.
Printre ei, un înger mai deosebit.


The Adoration of the Christ Child
Follower of Jan Joest of Kalkar (Netherlandish, active about 1515)
Oil on wood; 104.1 x 70.2 cm
The Metropolitan Museum of Art, New York

Notă: Această temă a fost reluată deseori în epocă, cu mici variaţii (vezi tabloul de mai jos). 
Îngerul bolnav apare însă numai în tabloul de mai sus.


The Adoration of the Christ Child
Workshop of the Master of Frankfurt (Netherlandish, born about 1460, died about 1515)
Date: possibly 1496-1502
Oil on oak panel; 58.1 x 40.1 cm
The Metropolitan Museum of Art, New York

Reproduceri tablouri: http://www.metmuseum.org/Collections/.
Fotografii din Capela regală Val-de-Grâce: MSChirca, 7 decembrie 2011


Naşterea Ta
[26/12/2011]



L'Adoration des bergers
Bartolo di Fredi (Siena, + 1410)
Musée du Petit Palais, Avignon
Foto MSChirca, 2011






Fra Angelico - Încoronarea Fecioarei
[11/01/2012]


Uneori, rânduri pe care le citim ne duc cu gândul la imagini pe care le-am fotografiat cândva. 
Alteori, imaginile caută cuvintele cu care să iasă în lume.

"Erau strâns legate; se certau des şi nu erau de acord în aproape nici o problemă.
Dar se adorau."


"Elles était étroitement liées ; se disputaient souvent, n'étant d'accord sur presque rien.
Mais elles s'adoraient"
Henning Mankell - Les chaussures italiennes, Seuil, Paris, 2009, p. 131


Fra Angelico
Încoronarea Fecioarei (1430-1432)


Luvru, Paris - foto MSChirca, decembrie 2011



Albastrul lui Rafael, Luvru
[19/01/12]


Luvru, Paris - foto MSChirca 







Ana din Tirol
[25/01/2012]








Palais des Beaux Arts, Lille



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire