China: Shanghai, Beijing, Marele Zid, Suzhou, Yangshou, Macao, Hong Kong


China, în aprilie
(7 mai 2012)

Cu ce să încep povestirea unei nevisate vacanţe de vis?
Cu pulberea aurie care învăluia apusul de soare la Beijing,

sau cu parfumul cireşilor în floare care învăluia în dimineaţa de aprilie Marele, nesfârşitul Zid?

Să povestesc mai întâi de cupola aurită a Templului Jing'an, văzută de la etajul 22 şi salutată cu respect, într-o amuzantă derulare a panourilor publicitare, de reprezentanţii forţelor armate,

sau de permanenta şi surprinzătoarea convieţuire de 'foarte nou' cu 'foarte vechi' din Shanghai?

Să încep cu florile care acopereau trotuarele din Hong Kong, dintre care am ales una pentru a o pune între paginile blogului,

sau cu cele care vegheau faţada stingheră a unei vechi catedrale din Macao, devenită atracţie turistică şi imagine de magnet pentru frigider?

Dacă aş povesti mai întâi de plutele de pe râul Li

sau de Grădina Modestului Administrator, numită şi Grădina Politicii Oamenilor Simpli, din Suzhou, căci "a-şi cultiva grădina şi a-şi vinde legumele, aceasta trebuie să fie politica oamenilor simpli"?

Dacă aş vorbi în primul rând de muzeele invadate de tineri, mândri şi dornici să cunoască o civilizaţie de cinci ori milenară,

ori de oamenii obişnuiţi întâlniţi în drumurile noastre, care ne-au arătat de fiecare dată calea cea dreaptă?

De unde, cu ce să încep oare?
Căci de sfârşit, nu cred că aş sfârşi vreodată...


China - Oamenii
(9 mai 2012)


Când privesc fotografiile făcute în China, îmi dau seama că atenţia mi-a fost atrasă în primul rând de oameni.
Ei apar mereu în primul plan, chiar dacă fundalul este alcătuit de noile construcţii din Shanghai,
de vechea Poartă a Păcii Celeste (mai sus) sau palatele din Cetatea Interzisă (mai jos) din Beijing.
Omniprezenţi, oamenii sau urmele trecerii lor nu lipsesc din aproape nici una din fotografiile pe care le-am făcut în China, nici măcar din cele în care nu aş fi vrut să apară decât peisajul (mai jos: Ai Shan Men, lângă Yangshou, provincia Guangxi, în sudul Chinei).
Desigur, uneori oamenii apar în primul plan pentru că m-au rugat să-i fotografiez, cum e cazul grupului ce vizita Muzeul Naţional din Beijing,
sau pentru i-am rugat eu să-mi pozeze, cum este cazul gazdei noastre din apropierea Marelui Zid.
Dar cel mai adesea i-am fotografiat fără să le cer voie, cum este cazul electricianului din Shanghai,
al spălatorilor de geamuri de la hotelul Renaissance,

sau al fetelor ce fotografiau flori în parcul Zhong Shan.
De fiecare dată însă i-am fotografiat cu curiozitate, simpatie şi, deseori,
cu un zâmbet.



Oameni, dinozauri şi roboţi - Shanghai Science and Technology Museum
(11 mai 2012)

Dacă oamenii nu ar apărea şi ei, mici-micuţi, în fotografiile făcute clădirii Muzeului de Ştiinţă şi Tehnologie din Shanghai, cu greu s-ar putea aprecia dimensiunile impresionante ale acesteia.


Chiar şi scheletul dinozaurului pare mititel faţă de holurile care se înalţă pe mai multe etaje.


Pentru a reveni la o scară mai umană, trebuie ajuns în secţiunea rezervată roboţilor.
Aici se află un robot care cântă la pian,
un "robot artist", capabil să-ţi deseneze portretul, dacă ai timp să stai la coadă,
şi alţi doi roboţi simpatici care rezolvă cubul Rubik:
Ce atmosferă paşnică ar fi, dacă trei roboţi dintr-o uzină de automobile nu ar bocăni de zor în apropiere:

Mai să acopere sunetele pianului la care "robotul muzician" încearcă să acompanieze câteva tinere amatoare de karaoke:

Noroc că se dovedeşte, o dată în plus, că "la musique adoucit les moeurs":

Măcar pentru o vreme ;)

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire