Cântecele de demult ale caporalului Lucaciu din Sălişte / 1892-1893


 Cântece de demult - Lucaciu Dumitru, corporal din Sălişte, 1892-1893


[1 dec 2011]
"Lucaciu Dumitru Corporal din Sălişte"

Aşa scrie în josul ultimei foi din carnet.



Un carnet cu coperţi cartonate, acum negre, roase de timp.
Mare cât să încapă în buzunarul unei uniforme: 11*17 cm.
Pe etichetă, caligrafiat frumos, un nume: Dumitru Lucaciu.
Străbunicul din partea mamei mamei.




Mai scrie ceva. Nu se mai distinge bine. Timpul...
Deschid caietul. Se vede că lipsesc pagini.
Prima poartă numărul 59 şi o poezie.
O poezie de dragoste, amintind de acasă.
Incerc să transcriu, corectând cât mai puţin.



Luna de miere

Amorul nostru ţinu o lună
Luna de miere fu viaţa sa
Dar astă lună, tristă sau bună,
Crede Cecilio, n-o voi uita

Pe gura-ţi roză am gustat dragă
Tot ce amorul ne poate da
Zice ce-o zice lumea întreagă
Dar eu sărutul nu voi uita.

II

Intreaga viaţă, oriunde oi merge
Voi ţine minte iubirea ta.
Timpul, iubito, ce toate şterge
Nu mă va face a te uita.

Adio dragă, rămâi ferice
Tu poţi cu altul a mă schimba
Dar al meu suflet etern va zice
Că eu pe tine nu te-oi uita.

D Lucaciu

Poezia e scrisă în toamna lui 1892; unele din paginile următoare sunt datate.
Nu ştiu de cine e poezia. Să fie versurile unui cântec? Nu ştiu.
Oricum, nu le poţi citi fără un zâmbet. 
Un zâmbet de demult.
[8 dec 2011]
Dau paginile. Dintre ele cad câteva flori mici, uscate, cu tulpină lungă.
Alte versuri, cele ale unui cântec.
Cântat de tinerii recruţi, în momentele de pauză.
Acum mai bine de 119 ani...


Să fim cuminţi

Când ne uitam unul la altul
Cu ochi cuprinşi de dulci dorinţi
Tu îmi şopteai că nu se poate
Să fim cuminţi (bis)


Ori de-ţi spuneam că eşti frumoasă
Dar inima nu ţi-o mai simţi
Îmi astupai cu mâna gura
Să fim cuminţi (bis)

Şi de-ţi furam vreo sărutare
Când tu voiai să te alinţi
Te făceai roşie şi mă mustrai
Să fim cuminţi (bis)

Şi acum atâtea gingăşii scumpe
Tu totdeauna ai să mă minţi
Şi-am să te-ascult când mi-oi mai zice
Să fim cuminţi (bis)

Lucaciu

[16 dec 2011]



Sârba Amorului

I
Foaie verde bob năut
Leliţo, fetiţo
Lasă-mă să te sărut
Leliţo, fetiţo
Căci pe cine-am sărutatu
Leliţo, fetiţo
O vară nu m-a uitatu
Leliţo, fetiţo

II
Sărutatul de la tine
Leliţo, fetiţo
Mi-a ars inimioara în mine
Mai bine aş fi plesnit
Decât să te fiu zăritu



II
Puiculiţă să-ţi spun dreptu
Leliţo, fetiţo
Să tot cat, să tot aştept
Ca tine n-o să găsescu
Vrednică ca să iubescu

IV
Potrivită-mi eşti la statu
Leliţo, fetiţo
Şi dulce la sărutat
Subţirică rumeoară
Să răneşti la inimioară



V
Iată puico merg pe drum
Leliţo, fetiţo
Lumea zice că-s nebunu
Nu sunt nebun de-altceva
Ci sunt de dragostea ta

VI
Nu s-a pomenit femeie
Leliţo, fetiţo
Să lase voinicu să pieie
Căci femeia dacă vrea
Scapă pe om de la belea.

Lucaciu Dumitru
finis



[28 dec 2011]

Pomelnicul

Plouă, ninge şi trăznească
Fie vremea cât de rea
Aşa-i treaba cătănească
Şi-a umbla e soarta mea.

Câte sate şi oraşe
Toate bine le văd eu
Şi neveste drăgălaşe
Toate vin în jurul meu.



 Câte fete june, bune,
Le sărut, le mulţumesc
Şi cu drag şi cu iubire
Şi cu dor la drum pornesc.

14 nasturi pe manta
Pe tunică tot aşa
Şi-n buzunar de-i căta
Tot peste nasturi vei da.



N-am grijă de nimenea
Căci am puşca draga mea
Şi umblu din sat în sat
Joc în rolul de soldat.

2/11 1892 Lucaciu corporal

[15 ian 2012]
Carnetul străbunicului Dumitru Lucaciu din Săliştea Sibiului.
Scris în 1892-1893, pe vremea când era "corporal". Lipseşte cam jumătate din el.
Câteva flori micuţe s-au uscat demult între paginile rămase.


 Iubirea fetelor

 I
Pentru badea dintr-alt sat
Jelui un an încheiat,
Dar badea din sat cu mine
Nu-l jelesc nici două zile


 2
Poruncit-a mândra mea
Să mă duc până la ea.
Duce-m-aş ca un nebun
Pe o frunză de alun.



 3
Rău maică m-ai blestemat
Cu blestem de vineri seara
Să-nconjur lumea şi ţara.



Rău mândră m-ai fermecat,
Lângă o gură de pârâu
Să mă usc de dorul tău,
Lângă o gură de vale
Să doresc buzele tale.

Sibiu 26/9  '892



[8 feb 2012]

 Caut pe Google trei cuvinte: "Lucaciu Dumitru Sălişte".

"Vezi, tânule" - îi spun, privind ecranul - "aici şi aici şi dincoace, vorbeşte despre carnetul matale cu versuri. Acela pe care l-ai scris când ai făcut armata. L-am rătăcit de nu-l mai găseam. Acum, că l-am găsit, mi-am zis că e bine să-l pun pe blog, să nu se piardă iară."

Îl privesc în gând, aşa cum mi-l aduc aminte. Stă pe o piatră mare, ca cea pe care am pus-o în grădină, sub brad. Alături e tâna. E vară, după-amiaza, şi stau amândoi la soare. Eu stau ciuci pe o treaptă, în uşa scărilor care duc sus. Am venit cu părinţii să‑i vedem... Trebuie să fi avut vreo patru ani. Locuiam încă la Sibiu.

Casa din Sălişte, de la poalele pădurii, nu mai e... A mai rămas doar râul, pe care îl ascultam când dormeam în camera din faţă, cu fereastra deschisă... Amintiri de demult... Continui să răsfoiesc paginile carnetului cu coperţi negre, scris în 1892 şi 1893 de Lucaciu Dumitru, "corporal din Sălişte".


 Sărutarea preţioasă

I
De la noi, ceva la vale,
S-a scumpit guriţa tare
Şi-a venit altul frumos
Nu da gura din 3 zloţi
Ş-a venit altul viclean
A luat guriţa p-un an.

2.
De nu ţi-ar fi mândră dor
N-ai veni după obor
De nu ţi-ar fi mândră milă
N-ai veni după stupină
Sara cu furca în mână.

3.
Frunză verde ş-un bănuţ
Nu stă lumea într-un drăguţ
Frunză verde ş-o frăguţă
Nu stă lumea într-o drăguţă.


4.
(? Vai) mânduţu de la (? Cai)
Dar guriţa cui i-o dai?
Dă-mi-o mie cu chirie
Până la Sânta Marie.

5.
Hop mândruţo mândra mea
De ţi-ar umbla fusul în mână
Cum îţi umblă limba-n gură.
Fusu' în mână stă mereu
Litra în gură face tău
Fusu' în mână sfârâieşte
Litra în gură clocoteşte.

6.
Hai săracul ce voinic
Abia îl vezi din Pipirig
Când se pune în (?)
Îi dau miriştile în gură
Şi-are gândul să mai crească
De-o palmă să se lungească.

Măi bădiţă ochii tăi
Mâncă-mi bănişorii mei
Leleo sprâncele tale
Mâncă-mi paralele mele.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire